285 / 530
284
Praetorium
(Mehadia, jud. Caraş-Severin), (fig. 46). În cursul cercetărilor
arheologice efectuate în anii 2001–2003, a fost descoperit, la vest de
porta
principalis sinistra
a castrului, un templu cu trei nave care, pe baza inventarului, a
fost atribuit lui
Apollo
. Construcţia era orientată vest – est având în faţă o piaţetă
pietruită. Clădirea se află pe loturile private ale mai multor proprietari din Mehadia,
dintre care unul nu a permis accesul pentru efectuare a săpăturilor. Astfel latura de
sud a templului nu a putut fi dezvelită, doar identificată în apropierea colţului de
sud-vest. Edificiul era construit din piatră de râu şi se păstrează practic până la
nivelul de călcare din nava centrală. Clădirea avea trei nave, din care cea centrală
avea dimensiunile de 16,25 × 4,50 m, având de o parte şi de alta câte o navă. Doar
cea de pe latura de nord a fost dezvelită integral
1515
. În faţa naosului era o încăpere
cu rol de
vestibulum
cu dimensiunile de 7,25 × 3,00 m
.
Pe latura de vest, opusă
intrării a fost construită o
cella
amplasată pe mijlocul navei centrale cu dimensiunile de
2,50 × 3,70 m. Datarea edificiului se poate aprecia pe baza monedelor de la Antoninus
Pius, Marcus Aurelius Caesar, Lucius Verus înspre mijlocul secolului II
1516
.
Monumente sparte intenţionat, descoperite în structura unui zid roman târziu
confirmă atribuirea lăcaşului de cult pentru zeul Apollo. O inscripţie fragmentară
păstrează şi numele unui
sacerdos
al templului:
Aur. Calpurnius Casio
1517
, care se
pare că a fost magistrat al Coloniei (probabil Ulpia Traiana).
Această etapă se încheie cu o incendiere masivă, după care clădirea este
refăcută în nava centrală prin aplicarea unui strat de lut urmat de o pardosea din
cărămidă fixată într-un strat de mortar. Pe latura de vest lângă
cella
se adaugă o
nouă încăpere având aceeaşi semnificaţie, ceea ce sugerează prezenţa unei a doua
divinităţi în templu. Noile amenajări se datează pe bază de monede în vremea
Severilor (două monede, câte una de la Iulia Domna şi Severus Alexander), alături
de o fibulă de bronz tip ancoră; se confirmă o datare mai largă între mijlocul
secolului II – prima jumătate a secolului III
1518
. Noua divinitate asociată în acest
lăcaş este
Jupiter Dolichenus
. Templul se apreciază a fi fost în activitate până la
mijlocul secolului III (domnia lui Gordianus III), după care urmează o ruinare a
edificiului, lucru dedus de alunecarea pe latura de nord a ţiglelor întregi sau sparte
de pe acoperiş. Prezenţa celor două divinităţi nu este singulară în Dacia ea a fost
constatată la templul lui IOMD de la Porolissum
1519
(Pl. VIII a, b, c).
O ultimă refacere se constată în epoca romană târzie când în structura
zidurilor se foloseşte piatră de granit pentru reparaţii. Pe latura de nord s-a adăugat
o nouă navă care se prelungeşte, peste limita celei de a doua
cella
, într-o capelă cu
pereţi din lemn, în mijlocul căreia se observă locul unui postament pătrat. În
1515
Benea 2008 c, cu detaliile respective p. 99–101, fig. 17, 18.
1516
Benea 2008 c, p. 101.
1517
Benea 2008 c, p. 94.
1518
Cociş 2004–2005, tipul 20; Benea 2008, p. 59, 105.
1519
Gudea, Tamba, 2001 passim.