288 / 530
287
prag realizat din blocuri de marmură, lat de 2,60 m. Se pare, că în faţa intrării se
afla fixat şi un grilaj de metal glisant, lucru observat prin micile lăcaşuri săpate în
pragul de marmură.
În partea de sud a edificiului, o mică piaţetă (D: 3,40 × 2,60 m) care
suprapunea în bună măsură fostul drum de acces prin poarta de est a castrului mic
(care nu mai era folosit la data respectivă). Piaţeta a fost pavată cu dale mari de
granit. Pe axul intrării se observa baza unui postament din calcar (2,40 × 2,00 m)
pe soclul căruia se putea afla o statuie. Postamentul era instalat la 6,40 m de linia
porticului clădirii (fig. 48).
În faţa uşii pe o cărămidă de
suspensura
fixată în mortar
era un text incizat
dispus pe patru rânduri: MAR(ius?).AUREL(ius) /PRINCEPS. N(umerii) /PORTICUM.
D /EVM. STRA(VIT)
1532
. Realizarea porticului de către un ofiţer din
numerus-
ul
de palmyreni ar sugera aici posibilitatea prezenţei unui templu al zeilor patriei,
lucru mai greu de acceptat
1533
, deşi textul inscripţiei ne indică acest lucru. Găsim
probabil, însă, un alt lucru şi anume faptul că în acest edificiu s-a aflat o
schola,
ca
edificiu al trupei palmyrenilor, admis în vremea Severilor când să li se fi permis
acestora instalarea monumentelor lor votive şi onorifice. Această supoziţie este
indicată şi de faptul că, dintre inscripţiile votive dedicate zeităţilor palmyrene, două
pot fi atribuite cu certitudine epocii Severilor, în principal
1534
. Implicit în apropiere
trebuie să se fi aflat şi birourile comandamentului unităţii (fig. 49).
Complexitatea problemelor pe care o ridică o astfel de situaţie este determinată
în principal de situaţia însăşi a castrului mare tibiscens, cu o garnizoană formată
din 3 trupe auxiliare complet diferite ca etnic şi mod de organizare. Dacă cohors I
Thracum era formată din arcaşi traci, cohors I Vindelicorum din vindelici care
respectau organizarea standardizată a unui castru auxiliar, cu o
basilică
stabilită
clar în zona principiei, pentru celelalte două unităţi auxiliare neregulate nu putem
şti cum a fost stabilit modul de organizare a teritoriului ocupat de unităţile
respective. Şi nici nu putem afirma, prin comparaţie cu alte fortificaţii similare din
Dacia ori din Imperiu, deoarece nu se cunosc asemenea edificii.
În acest moment avansăm ideea prin care singura soluţie a faptului că această
clădire I din castrul mare să fi reprezentat locul sacru al comandamentului palmyrenian
(în locul basilicii), că aceasta ar fi putut fi o realitate specifică la Tibiscum. Nu
avem nici un indiciu cum şi unde era amplasat cel al maurilor.
Deocamdată aceste sunt singurele edificii de cult cunoscute până acum ce
pot fi atribuite unor unităţi auxiliare neregulate din Dacia, cum ar fi maurii şi
palmyrenii.
1532
Piso, Benea 1999, p. 104–105.
1533
Vezi studiul lui Felix Marcu 2004–2005, p. 75–105.
1534
IDR, III, 1, 136, 142+149; 143, 148. Prezenţa plăcii votive închinate lui Liber Pater pentru
sănătatea împăratului Antoninus Pius de către
vexillatio Palmyrenorum
poate indica momentul în care
a fost construit edificiul, dacă nu cumva monumentul a fost adus din alt loc şi instalat aici.