279 / 530
278
Construcţiile cu caracter militar
au fost prin excelenţă
castre de trupe
auxiliare
. Unul singur a fost castru de legiune, cel de la Berzobis, utilizat până în
anii 117/118. Toate fortificaţiile ridicate la început cu o incintă cu val pământ şi
palisadă de lemn au fost curând, în vremea lui Hadrianus, refăcute în piatră. Piatra
folosită provenea de la carierele locale aflate în imediata apropiere, dar cu
deosebire piatră de râu scoasă din albia râurilor.
Primele fortificaţii din piatră, cum ar fi castrele de la
Tibiscum
(II/2) şi
Praetorium
aveau
zidul de incintă
executat din blocuri ecarisate mari de calcar
aduse din apropiere, de la Tincova, ulterior, piatra locală de carieră granit şi dacit la
Tibiscum sau andezit la Mehadia au fost folosite pentru refacerea castrelor.
Piatra
de râu
servea la ridicarea fundaţiilor clădirilor din interiorul fortificaţiilor. În
majoritate cazurilor, barăcile şi alte clădiri erau realizate din bârne de lemn, uneori
pe o fundaţie din piatră de râu, cu excepţia comandamentului construit de obicei,
din piatră. Exceptând primele construcţii acoperite probabil cu şindrilă şi paie,
clădirile foloseau ţiglele confecţionate de unităţile militare pentru acoperiş.
Densitatea mare a castrelor, dispuse la cca. 16–20 km, unul de celălalt, pe
ambele drumuri imperiale din interior reflectă nevoia unor astfel de fortificaţii pe
drumurile principale
1494
. Ele nu se evidenţiază prin structuri aparte, construirea lor
bazându-se pe planuri standardizate.
Două sunt fortificaţiile de mari dimensiuni: castrul mare (IV) de la
Tibiscum
şi cel de la
Micia
, care adăposteau fiecare efectivele a câte trei unităţi auxiliare.
Dimensiunile lor impresionante le-au apropiat prin importanţă de cele ale unor
legiuni. Refacerea în piatră a castrului mare de la Tibiscum a fost realizată în
timpul lui Antoninus Pius la scurt timp după aducerea arcaşilor mauri. În preajma
fortificaţiilor s-au constatat complexe de băi pentru uzul armatei, construite în
apropierea unor surse de apă. Ele sunt modeste ca aspect, compuse din câteva încăperi.
Cele mai importante descoperiri sunt cele dezvelite la Micia (unde pe malul
Mureşului au fost identificate trei clădiri de acest fel), iar la Tibiscum deocamdată
au fost descoperite parţial doar două asemenea construcţii aparţinând lui cohors I
Vindelicorum şi lui numerus Palmyrenorum (fig. 28).
Deocamdată avem puţine informaţii privind aducţiunea apei în castre sau la
băile romane, în general, se ştie prea puţin despre aprovizionarea cu apă a
aşezărilor, aducţiunea lor prin conducte, de la sursele de izvoare de apă potabilă. O
canalizare zidită a fost descoperită în primul nivel de locuire al drumului de acces
în
vicus
-ul militar de la Tibiscum
(D.II/1)
1495
. O altă canalizare de evacuare a
reziduurilor a fost identificată în castrul mare de la Tibiscum, în apropiere de
principia
care deversa printr-un canal subteran al unui culoar de la
porta praetoria.
Un loc distinct în acest sens, îl oferă un plan din secolul XVIII al aşezării de
la
Ad Mediam
(Băile Herculane) pe care apare marcat traseul canalizării antice
1494
Vezi cap. IV al prezentei lucrări.
1495
Ardeţ, Ardeţ, 2004, identificată eronat însă.