Istoria Banatului Antichitatea

284 / 530

283
numit „la hotar”. Urme s-au păstrat doar din substrucţii. Dimensiunile sale erau de
3,50 × 2,00 m, perimetru în care au apărut fragmente de coloane, capiteluri şi
ţigle1509. Din cele 5 inscripţii descoperite în perimetrul amintit de către prof. O.
Floca, doar una era lizibilă: Iovi//Erap-/olitani s))-/sius Ruf-/ us votu/5m.
dedit1510. Divinitatea orientală originară din Siria, din oraşul Hierapolis, devenită o
divinitate sincretică ca Jupiter Hierapolitanus era adorată la Micia, probabil de
soldaţii din cohorta de commageni sau de alţi civili.
TEMPLE DEDICATE ZEULUI APOLLO
Tibiscum (punctul Iaz, „Sat Bătrân”, jud. Caraş-Severin) se află la cca. 1,50 km
de castrul de la Tibiscum, în apropiere de aşezarea civilă, mai bine zis înspre sud-
vest de aceasta1511 (fig. 43). Edificiul era orientat vest–est. Planimetria templului
este modestă având o curte (D: 17 × 10,60 m), delimitată spre nord şi sud de câte o
încăpere, cu o cella de formă rectangulară (D: 6,10 m – pe direcţia nord–sud × 6,90 m –
pe direcţia est–vest). Încăperea dinspre sud avea dimensiunile de 10,60 × 2,50 m.
Aproximativ în centrul curţii a fost descoperit un bloc de calcar care a servit poate
ca postament pentru inscripţia dedicată lui Caracalla. Blocul era fasonat şi avea
dimensiunile de: 0,90 × 0,55 × 0,40 m. În jurul acestui bloc s-au descoperit
succesiv în timp fragmente dintr-o inscripţie incizată pe o placă rotundă de
marmură (poate o tăblie de masă?)1512. La 1,80 m vest, de blocul de calcar a fost
descoperită o inscripţie de calcar, care atestă refacerea templului în vremea lui
Septimius Severus1513.
Fragmente de ţigle şi olane dovedesc că acoperişul era realizat din aceste
materiale de construcţie. De aici provin două ştampile aparţinând lui CIS (cohors I
Thracum Sagittariorum) şi CIV (cohors I Vindelicorum) indicii importante pentru a
constata că templul a fost ridicat de armată şi refăcut de aceasta. Cele două
inscripţii descoperite aici, demonstrează anumite refaceri ale edificiului, prima, în
anii 200–202, ce aminteşte refacerea templului distrus de vechime de către tribunul
Septimius Diomedes din cohors I Vindelicorum1514, iar cea de a doua, ridicată cu
ocazia vizitei imperiale a împăratului Caracalla în Dacia, în anul 214, de către
P. Aelius Gemellus, tribunul aceleaşi unităţi de vindelici. Ambele monumente au
fost dedicate în numele celor doi guvernatori ai provinciei Octavius Iulianus şi
respectiv L. Marius Perpetuus, dovadă indirectă a faptului că importanţa templului
lui Apollo Conservator depăşea caracterul unui lăcaş de cult local (fig. 44, 45).
1509 IDR, III, 3, 97–101; Floca 1953, p. 773–775.
1510 IDR, III, 3, 97.
1511 Rusu-Pescaru, Alicu 2000, p. 42–49 cu toată bibliografia.
1512 Piesa se afla restaurată în Muzeul Etnograf. şi al Regimentului de Graniţă din
Caransebeş.
1513 Piso, Rogozea, 1985, p. 214–216.
1514 Piso, Rogozea, 1985, p. 214–218, Benea, Bona 1994, p. 108.