286 / 530
285
schimb, în colţul de sud-vest al templului s-a constatat refacerea zidului legat acum
cu pământ în care au fost depuse cu faţa în jos mai multe monumente antice
distruse intenţionat
1520
. În faţa templului a fost amenajată o piaţetă pavată cu un
strat dens de pietriş peste care au fost aduse dale din blocuri de piatră antice,
fragmente de monumente funerare etc. ca
pavaj
. Ultimele refaceri datorate probabil
creştinilor nu sunt singulare în spaţiul Imperiul Roman târziu, dar inedite pentru
teritoriul fostei provincii Dacia, abandonat cu mult înainte de romani. La Novae, de
pildă a fost descoperită o
via inscriptionum
executată din monumente funerare şi
votive romane
1521
.
Revenind la prima divinitate consacrată din templele de la Mehadia şi
Tibiscum,
Apollo
, se cuvine a remarca că, în Dacia ambele au fost lăcaşuri ridicate
de armată. La Tibiscum construcţia aparţine unei unităţi de traci (
cohors I Thracum
Sagittariorum
), iar la Mehadia unei unităţi de dalmaţi (
cohors III Delmatarum
),
ambele fiind unităţi recrutate din spaţiul balcanic, unde zeul avea o mare
popularitate. Pe de altă parte, cele două temple prezintă similitudini în planimetria
clădirilor de cult. Cel de la Tibiscum a fost construit de timpuriu încă din vremea
lui Traian, cel de la Praetorium câteva decenii mai târziu.
După cum aminteam, se cunosc prezenţe ale divinităţii în templul lui IOM.
Dolichenus de la Porolissum. De asemenea, se presupune existenţa unui alt templu
la Războieni, pe baza numărului mare de monumente dedicate lui Apollo descoperite
aici
1522
. De fapt, într-o statistică făcută cu mult timp în urmă, M. Bărbulescu
atrăgea atenţia asupra popularităţii deosebite a acestui cult în mediul militar,
evaluat în anul 1985 la cca. 38%
1523
din numărul total de monumente.
TEMPLU DEDICAT ZEILOR MAURI
Micia
(
Veţel, jud. Hunedoara
), (fig. 47). Edificiul a fost descoperit în locul
numit „Comoara” la sud-vest de castru având o dedicaţie către
Dii Mauri
,
singura
invocaţie cunoscută în afara Africii
1524
. Clădirea a fost descoperită în perioada
interbelică şi a fost dezvelită parţial, lipseşte latura de est neidentificată
1525
. Apare
ca un lăcaş de cult cu trei încăperi –
cellae
– pe latura de vest, lungă de 11,90 m. În
faţa acestora un naos, dezvelit până la 18 m. Ulterior, într-o a doua etapă de locuire
se intervine prin crearea, din naos a unui spaţiu cu trei nave (în care cea centrală
avea lăţimea de 5,90 m, iar cele laterale câte 2,20 m) şi adăugarea pe latura de sud
a unei încăperi (D: 4,40 × 5,50 m). Urme de pavaj sub formă de pişcoturi fixate în
1520
Benea 2008 c, passim.
1521
Vezi Benea, Hica 2004, p. 55.
1522
Rusu-Pescaru, Alicu, 2000, p. 126.
1523
Bărbulescu,
Cultele greco-romane în Dacia romană, Cluj-Napoca
(manuscris), apud
Rusu-Pescaru, Alicu, 2000 p. 126.
1524
Menţiune a lui Rusu Pescaru, Alicu 2000, p. 92–94.
1525
Rusu Pescaru, Alicu, 2000, p. 92 cu bibliografia până la acea dată.