276 / 530
275
VII. ASPECTE ALE CIVILIZAŢIEI ROMANE
ÎN SUD-VESTUL DACIEI
ASPECTE ALE CIVILIZAŢIEI ROMANE ÎN SUD-VESTUL DACIEI
Cucerirea romană aducea în spaţiul nord-dunărean formele vizibile ale actului
politic al întemeierii provinciei constând dintr-un
aparat administrativ
menit să
instituie în condiţii optime şi rapide toate organismele necesare exploatării noului
teritoriu, o prezenţă militară masivă şi populaţie civilă interesată de noile teritorii
atrase de o bunăstare materială rapidă şi promiţătoare. Noul impact aducea însă şi
multe elemente ce priveau viaţa intimă a indivizilor, credinţele şi superstiţiile lor
tipice nu numai mediului roman, dar şi unuia provincial din care proveneau aceste
elemente mai mult sau mai puţin romanizate, originare din provinciile limitrofe sau
îndepărtate ale Imperiului Roman. Formele de manifestare al mentalului spiritual
roman din noua provincie Dacia sunt încă prea puţin cercetate sub aspect general.
Impactul roman
după încheierea evenimentelor militare au vizat în principal
construirea unor structuri care să asigure funcţionalitatea principalelor instituţii ale
statului, între care
armata
deţinea locul cel mai important. Ca atare, cele mai
semnificative amenajări au fost de factură militară.
Primele măsuri întreprinse de romani au fost construirea căilor de comunicaţie,
principale
viae militares
de-a lungul
cărora au fost amplasate apoi, fortificaţiile
armatei. Ele au urmat traseul pe care au înaintat armatele romane înspre Dacia în
vremea războaielor de cucerire.
Nu avem nici un indiciu documentar care să ateste
existenţa în acele locuri a unor drumuri anterioare cunoscute ale dacilor.
Oricum,
relaţiile economice cu lumea romană au facilitat cunoaşterea în detaliu de către
romani a căilor de acces spre centrele importante ale statului dac. Sectorul de sud-vest
al provinciei se caracterizează printr-un areal geografic brăzdat de cursuri de râuri
şi pârâie de munte care provocau dese inundaţii. Astfel, încât locurile alese ca
principale puncte strategice au fost în multe cazuri amplasate în puncte vulnerabile
sub acest aspect. Situaţii de acest fel au existat încă în epoca romană în preajma
castrelor de la
Vărădia
(p. Rovină) datorită deselor revărsări ale râului Caraş, la
Teregova
(datorită pârâului Hideg), Mehadia (datorită revărsărilor pârâului Bolvaşniţa).
În cazul castrelor de la Tibiscum, s-a dovedit astfel că în antichitate, cursul râului
Timiş avea un cu totul alt traseu faţă de epoca modernă, de-a lungul incintei de sud
a fortificaţiei mari pentru a continua apoi, spre nord cu un curs meandric. Toate
acest lucruri care împiedicau buna desfăşurare a activităţii stabilimentelor militare
au fost ţinute sub control prin amenajări speciale ale căror urme au devenit abia în
ultimii anii au devenit sesizabile pe teren, prin săpături arheologice.
Căile de