Istoria Banatului Antichitatea

271 / 530

270
schimb, C. Iulius Valentinus dedică o inscripţie lui I.O.M. Aeternus, în calitate de
primus annualis mun. Sep-/timii/. Apul-/ensis/ et patronus coll(egii) fab(rum) /
mun(icipii) s(upra) s(cripti)1451.
Magistraturile deţinute de C. Iulius Valentinus la Apulum succesiv sunt
urmă-toarele: primul magistrat al municipiului format din canabae legiunii a XIII-a
Gemina, fapt care se datează între anii 198–199; cea de a doua funcţie este de
patronus în collegium fabrilor din noul oraş a fost deţinută, probabil, după cea
exercitată de C. Sentius Anicetus care a deţinut această funcţie în anul 205 1452.
C. Iulius Valentinus era activ, ca şi conductor în perioada anterioară anilor
198/199, când devine Tibiscum municipium şi unde personajul deţine calitatea de
flamen al municipiului. El apare legat prin activitatea sa economică şi politică de
canabae-le din Apulum. S-a invocat şi posibilitatea ca şi o altă inscripţie, mai
târzie, descoperită la Ulpia Traiana Sarmizegetusa să se refere la acelaşi personaj1453,
ea fiind ridicată în onoarea sa de doi decuriones din municipiul de la Porolissum:
Aurelius Theophilus şi Castor.
După funcţiile şi magistraturile deţinute de C. Iulius Valentinus, în cele trei
centre urbane Ulpia Traiana, Apulum şi Tibiscum, putem deduce că el putea fi
originar din oricare din cele trei oraşe ale provinciei. Poate cea de flamen, preot al
lui Jupiter de la Tibiscum ar sugera că sediul lui s-ar afla aici, întrucât aceasta
funcţie îi asigura accesul la magistratura supremă a oraşului. Dar, posibilitatea
aceasta poate fi avută în vedere cu rezervele cuvenite. În altă ordine de idei, C. Iul.
Valentinus, pare a fi, judecând după monumentele votive ridicate un adorator al
cultelor orientale: IOM Dolichenus, IOM Aeternus, Sol Invictus foarte probabil,
oriental la origine. El făcea parte din aristocraţia municipală a Daciei.
Prin urmare, asemenea celorlalte oraşe Apulum-canabae, Porolissum, Ampelum,
Dierna ridicate la rangul de municipium de către Septimius Severus şi Tibiscum
a primit acest titlul undeva în anii 198–199.
O ultimă epigrafă menţionează un personaj, al cărui nume nu se mai păstrează
care deţinea calitatea de sacerdotal(is) provinciae şi patronus al aşezării de la
Tibiscum1454.
Structura drumului imperial a fost identificată prin mai multe sondaje arheo-
logice unele neconcludente1455, dar sondajul lui R. Petrovszky1456 efectuat între
Ciuta şi Iaz a stabilit că drumul imperial reunit care se îndrepta spre Agnaviae –
Pons Augusti – Ulpia Traiana avea o lăţime de 6,00 m, cu rigole pe fiecare latură.
Pe teren, aşezarea civilă trebuie să se fi format în preajma imediată a
drumului imperial, beneficiind de avantajul unei clientele cu o sursă de venit sigură
şi permanentă, cum a fost armata. Extinderea spre nord a locuirii s-a făcut, în timp,
1451 IDR, III, 5, 204; Benea 2004, p. 390–393; Benea, Regep 2013, p. 357–365.
1452 Benea 2004, p. 390–393; Benea 2007 c, p. 91–114.
1453 IDR, III, 2, 126.
1454 IDR, III, 2, 253.
1455 Rogozea P. (1986) şi Ardeţ A. (1991) care nu au atins însă solul viu (vezi Benea, Bona
1994, nota 73).1456 Răuţ, Bozu, Petrovszky 1977, p. 153, fig. 5; Petrovszky 1978, p. 77–96.