Istoria Banatului Antichitatea

273 / 530

272
identificate, deşi anumite ştampile cu caracter militar sunt cunoscute din descoperiri
mai vechi. Lipsa unei fortificaţii romane este greu de acceptat şi de crezut! Pe bună
dreptate undeva, R. Ardevan presupunea existenţa şi a unui vicus militar pentru
care nu există nici o dovadă palpabilă însă1467. Acest vicus militar ar fi coexistat cu
aşezarea civilă (fig. 39).
Investigaţiile arheologice au fost relativ puţine fiind concentrate în anii 1966–
1969, cu ocazia construirii hidrocentralei de la Porţile de Fier, dar în cea mai mare
parte încă nepublicate. Actualmente întregul areal al oraşului Orşova Veche şi
implicit ruinele anticei Dierna sunt sub apele lacului de acumulare. Cele mai
importante sectoare au fost acelea din interiorul fortificaţiei romane târzii1468 prin
care au fost evidenţiate mai multe elemente din turnurile şi zidul de incintă ale cetăţii.
Din oraşul antic, doar I. Winkler şi A. Bodor, în anul 1979, au publicat
rezultatele sondajului întreprins în sectorul J, în care a fost constatat în al doilea
nivel de locuire, un atelier de bijutier alături de alte descoperiri importante. În
atelierul dezvelit parţial s-au găsit fragmente de creuzete cu urme metal, fragmente
de aplici, zgură de metal, bare de plumb fragmentare, piese semifinisate, o foiţă de
aur cu inscripţie o defixio1469.
Ulterior, S. Cociş a reluat inventarul păstrat al descoperirilor din sectorul J de
la Dierna, format din 145 de piese din bronz şi plumb, care dovedesc existenţa aici
a unui important atelier de bijutier1470. Oficina se datează undeva între secolul II –
prima jumătate a secolului III1471.
De un interes aparte este o foiţa de aur (D: 7,1 × 2,4 cm) descoperită în
interiorul atelierului cu următoarea inscripţie incizată: Demon im(m)unitate/ te
agite(t) Aeli- Fir/me stet) supra caput/ Iuliae Surillae. Monedele asigură o datare în
epoca Severilor1472.
Prin bunăvoinţa regretatului F. Medeleţ care mi-a cedat spre publicare
materialul arheologic din sectorul D ( str. Marinari), inventarul arheologic păstrat
în colecţia Muzeului Banatului din Timişoara a intrat în literatura de specialitate1473.
Materialul arheologic format dintr-o mare cantitate de ceramică de uz cotidian de
culoare roşie cenuşie şi gălbui roşcată lucrată la roată, amfore, mortaria a oferit un
segment de viaţa economică a aşezării dintr-un punct aflat la marginea sa de vest.
Sectorul I a fost cercetat în anul 1969 1474, lucrările s-a desfăşurat în grădinile
caselor aflate pe str. 23 August, nr. 18–24. El era amplasat în preajma Dunării spre
nord-vest de cetatea romană târzie. Cercetările au evidenţiat o construcţie romană
1467 Ardevan 1998, p. 38–39.
1468 Gudea 1977, p. 950–989; Chiţescu, Poenaru-Bordea 1983, p. 169–209.
1469 Bodor, Winkler 1979, p. 141–155.
1470 Cociş 2006, p. 111–123.
1471 Cociş 2006, p. 112.
1472 Benea, 2008, p. 113–114.
1473 Benea 2001, p. 129–137.
1474 Prof. Gh. Lazarovici ne-a cedat publicarea descoperirilor din acest sector, respectiv planşe
şi jurnalul, mai puţin materialul arheologic păstrat la Institutul de Arheologie Bucureşti.