274 / 530
273
masivă fără despărţituri interioare, realizate probabil din lemn
1475
. Clădirea a fost
atribuită unei amenajări portuare ca depozit.
Sectoarele
M, N, P
(trasate pe str. Republicii – Traian – Alecsandri) au dus la
dezvelirea unor construcţii ca caracter privat şi a unei instalaţii de canalizare antică.
La toate aceste edificii încă inedite, profilele păstrate indică nivele de locuire până
în secolul IV, datare confirmată şi de descoperirile monetare
1476
.
În Ulpianus,
Digestae
, L, 15, 1, 8 se păstrează informaţia că Dierna ar fi
devenit colonia întemeiată de către Traian, având
ius Italicum,
ceea ce nu este însă
confirmat de alte surse epigrafice.
C. C. Petolescu a presupus ca Dierna a putut primi statutul de
municipium
încă din vremea lui Marcus Aurelius (161–180)
1477
, iar ulterior spre sfârşitul
domniei lui Septimius Severus ar fi putut accede la
colonia
. Ca urmare a acestui fapt
putea deţine
ius Italicum.
Obiecţia principală la această supoziţie a ridicat-o R. Ardevan, care susţine
corect că organizarea unui
municipium
condus de
quatorviri
nu datează din timpul
lui Marcus Aurelius, ceea ce fusese argumentul principal pentru supoziţia
anterioară
1478
. Inscripţia în discuţie a fost descoperită la Slatina Timiş (jud. Caraş-
Severin) şi menţionează pe
P. Aelius Ariortus IIII vir m(unicipii) D(iernae),
interfectus a latronibus
1479
.
Alte monumentele epigrafice păstrate până acum nu permit evidenţierea unor
noi informaţii în acest sens. Prin urmare şi Dierna la fel ca Tibiscum au primit
statutul de
municipia
de la Septimius Severus în acelaşi perioadă.
Dierna
a avut o viaţă economică bazată în principal pe comerţul de tranzit
spre Dacia dinspre Imperiu şi apoi din provincia nord-dunăreană spre Imperiu.
Importanţa aşezării se va fi remarcat prin existenţa unui
portus
impresionant amintit
într-o inscripţie „călătoare” de la Tekija de pe malul sârbesc la Dunării
1480
.
Navigaţia pe Dunăre esenţială pentru comerţ şi mult mai lesnicioasă financiar
decât traficul terestru a influenţat decisiv în acest sens. La fel ca la Drobeta, Dierna
a avut o staţiune vamală atestată epigrafic în secolul II.
Necropola
oraşului Dierna a fost identificată pe
valea Gratca
, şi în curtea
Spitalului orăşenesc unde mai era cunoscută anterior descoperirea unui mormânt cu
un inventar deosebit de bogat
1481
. În anul 1966, a fost descoperit aici un mormânt în
cutie de cărămidă, acoperit cu două cărămizi aşezate pe cant, în forma unui
acoperiş în două ape. Mormântul a apărut la adâncimea de 1,25 m. Cărămizile erau
de mari dimensiuni: 0,55 × 0, 55 × 07 m. Mormântul era cu incineraţie pe loc.
Inventarul consta dintr-un opaiţ şi o monedă friabilă trecută prin foc, la nord de
1475
Benea 2001, p. 138–153.
1476
Benea 2001, p. 152.
1477
Petolescu 1993, p. 60–63.
1478
Ardevan 1998, p. 37–38.
1479
IDR, III, 1, 118 = CIL, III, 8009.
1480
Vezi mai sus cap. V. Economia.
1481
Benea, Şchiopu 1974, p. 115.