Istoria Banatului Antichitatea

272 / 530

271
tocmai datorită comerţului de tranzit practicat. Despre această aşezare, după cum
menţionam, nu ştim în acest moment aproape nimic.
În imediata apropiere, spre est, se afla un templu ridicat pentru Apollo
Conservator încă din primii ani ai ocupaţiei romane construit de către cohors I
Thracum Sagittariorum1457. Ulterior, a avut loc o refacere a templului vetustate
dilapsum (distrus de vechime) documentată de textul unei inscripţii din vremea lui
Septimius Severus1458.
Din necropolele oraşului antic care trebuiau să fie dispuse de-a lungul
principalelor căi de acces în oraş, la oarecare distanţă de acesta, până în prezent a
fost identificată doar una, cea de est, în preajma drumului imperial spre Dierna în
locul numit Dâmb. Ea era o necropolă birituală de inhumaţie şi incineraţie. Aici a
fost realizat doar un sondaj, până în prezent fiind dezvelite doar câteva morminte1459 de
incineraţie şi inhumaţie. Necropola de vest se afla sub actualul Triaj CFR Caransebeş,
necercetată încă.
Teritoriul oraşului . Din teritoriul rural al oraşului Tibiscum au făcut parte
aşezări, dar şi câteva ferme rurale (Iaz, Caransebeş, Petroşniţa, Jupa, Criciova, Brebu,
Ramna, Sânnicolau-Mare), aşezări miniere (Berzobis, Bocşa, Ciclova Română,
Dognecea, Gătaia, Silagiu) (existând posibilitatea ca acestea să fi fost incluse iniţial
într-un district aparte, pentru ca în secolul III să fie atribuite oraşului) 1460, precum şi
centrul de exploatare a nisipului aurifer de la Bolvaşniţa1461. Astfel, teritoriul rural
Tibiscum s-ar fi întins pe un areal de 50–60 km pe direcţia Nord-Vest, 30 km spre
Est şi 70 km spre Sud, limitele sale fiind Porţile de Fier ale Transilvaniei (spre
sud-est), Criciova (spre nord-est), cursul Mureşului la nord, Ramna la vest (peste
linia Lederata–Tibiscum) şi Slatina Timiş, la sud1462.
Iniţial, acest teritoriu a făcut parte din cel al Coloniei Ulpia Traiana
Sarmizegetusa1463 care probabil în secolul II se întindea până aproape de Dunăre, în
orice caz în mod cert până la Mehadia, unde o inscripţie confirmă acest lucru 1464.
b. Dierna. Aşezarea civilă antică s-a format de-a lungul Dunării, în spaţiul
relativ îngust aflat între fluviu şi zona colinară înaltă din apropiere.1465 Reconstituirea
arealului pe care s-a întins antica Dierna s-a realizat pe baza localizării desco-
peririlor arheologice apărute întâmplător la suprafaţă în decursul timpului şi depozitate
la Muzeul Liceului din localitate1466. Urmele unei fortificaţii romane nu a fost
1457 Piso Rogozea 1985, p. 211–218.
1458 Piso, Rogozea 1985, p. 212–218.
1459 Petrovszky 1977, p. 437; Benea, Bona 1994, p. 115–118.
1460 Benea 2005, p. 154
1461 Benea 2005, p. 151 şi urm.
1462 Aici ar trebui să fie limita nordică a Diernei conform inscripţiei dedicate lui P. Aelius
Ariortus (IDR III/1, 118).
1463 Ideea a fost enunţată de M. Moga potrivit căreia Tibiscum a fost un pagus al Ulpiei înainte
de a dobândi statutul municipal. Ulterior a fost respinsă corect de C. C. Petolescu pentru că un pagus
este o aşezare cvasi-urbană între vicus şi municipium (Petolescu 1972, p. 497).
1464 ILD, 90.
1465 Benea 1975, p. 91; Ardevan 1998, p. 36–39.
1466 Benea 1975, p. 91–93.