268 / 530
267
avea în vedere stabilirea celor două căi principale de comunicaţie şi intersecţie:
decumanus maximus
(vest–est) şi
cardo maximus
(nord–sud). Punctul central era
fixat de
groma.
Aici era amplasat forul, iar în jurul lui anumite clădiri publice
1430
.
Locul de amplasare a celor două axe de drum se află în apropierea unei aşezări sau
chiar la o oarecare distanţă de aceasta
1431
. După care fiecare segment din cele patru
era împărţit pentru a forma
insulae,
spaţii atribuite construcţiilor cu caracter civil.
Identificarea pe teren, în sud-vestul Daciei, a arealului ocupat de cele două oraşe
Tibiscum
şi
Dierna
este extrem de dificil de reconstituit
1432
.
a. Tibiscum
. Locul pe care a fost amplasat oraşul antic Tibiscum este încă în
dezbatere între specialişti. O opinie oarecum generalizată ar fi aceea potrivit căreia
vicus
-ul militar sau în orice caz aşezarea care s-a format pe terenul de pe malul
stâng al Timişului, din locul numit „Peste ziduri”, ar fi devenit oraş antic
1433
. A
doua părere exprimată mai de mult, cum remarcam mai sus, iniţiată de Ortvay
Tivadar susţinea că aşezarea civilă s-ar fi format în zona intersecţiei celor două
drumuri imperiale
1434
.
La această opinie am aderat şi noi din mai multe considerente şi informaţii
documentare.
Tabula Peutingerina
, un document cartografic din secolul al IV-lea menţionează
pe două segmente alăturate, alături de alte aşezări din Dacia, de două ori toponimul
Tibiscum
:
VII, 2
:
Lederata-12 MP; 3. Apus flumen 12 MP; Arcidava-12 MP; Centum
Putea 12 MP; Bersovia 12 MP; Aizisis 3 MP; 4. Caput Bubali 10 MP;
Tivisco
(vignetă cu două turnuri alăturate);
VII, 3
: 3
. Faliatis (Taliata) 20 MP; 4.Tierna 11 MP; Ad Mediam 14 MP;
Pretorio 9 MP; Ad Pannonios 9 MP; Gaganis 11 MP; Masclianis 14 MP;
Tivisco
14 MP; 5. Agnavie 8 MP; Ponte Augusti 15 MP; Sarmategte 14 MP; Ad Aquas 13 MP.
Primul segment reprezintă drumul imperial Lederata–Tibiscum, unde acest
din urmă centru apare marcat cu două turnuri alăturate, indiciu al unei fortificaţii
care era de fapt, pe malul stâng al Timişului. Al doilea segment, VIII, ce apare pe
drumul imperial Dierna–Tibiscum
nu
este marcat cu nici un semn, ceea ce înseamnă,
că reprezintă o aşezare civilă
1435
. În cazul de faţă aceasta reprezintă aşezarea civilă
din care ulterior s-a format cea urbană.
1430
Tudor, 1976, p. 61–63.
1431
Benea, Bona 1994, p. 82–84.
1432
Tibiscum – aşezarea civilă de pe drumul imperial Dierna–Tibiscum este până în prezent
necercetat, iar din păcate Dierna antică se află sub apele lacului de acumulare de la Porţile de Fier şi,
cercetările arheologice efectuate aici sunt în cea mai mare parte încă nepublicate.
1433
Ardevan 1998, p. 39–41; Ardeţ 2012, p. 49–60.
1434
Vezi Benea, Bona 1994 p. 83 cu bibliografia respectivă.
1435
În anul 1994 când s-a publicat mini-monografia dedicată aşezării de la Tibiscum nu
deţineam (D. Benea) o imagine mai concretă a situaţiei de pe teren, care s-a format în decursul
timpului. Astfel, presupunerea noastră potrivit căreia
clădirea I
aparţine aşezării urbane
nu
este
eronată. Descoperirile clădirilor (IV–VI) făcute de Adrian Ardeţ depind practic de oraşul antic
Tibiscum reprezentând în bună măsură limita sa vestică.