Istoria Banatului Antichitatea

267 / 530

266
de pildă, pescuit şi cu ocupaţii adiacente agriculturii şi creşterii vitelor. Acesta ar fi
cazul, posibilei ferme de la Gornea1426, de pe malul stâng al Dunării.
Numărul aşezărilor rurale este redus sub aspectul documentaţiei arheologice1427.
Totuşi, câteva concluzii preliminare se conturează. Ele evidenţiază o concentrare
a unor aşezări rurale în preajma unor castre şi vici militares, cum ar fi cele de la
Tibiscum, Praetorium, poate şi Berzobis. Această constatare este firească întrucât
existau condiţii propice pentru schimburi de produse între locuitori, militari sau
civili, tocmai pentru că dispuneau de o sursă permanentă de bani (prin soldele
acordate regulat soldaţilor).
Mult mai discrete sunt descoperirile din sudul sectorului, din zona Almăjului,
unde complexe de locuit rurale sunt mai ales sub forma unor ferme rurale izolate
(de pildă Dalboşeţ, Lăpuşnicel), unde probabil creşterea vitelor putea avea locul
primordial.
În bună măsură însă, condiţiile naturale şi mai ales geografia locului au
influenţat în chip hotărâtor ocuparea sau nu, a unor zone. Cel puţin pentru Banat,
acest lucru, pare a avea o semnificaţie aparte. Nu putem vorbi de o densitate mare a
locuirii sud-vestului Daciei, deocamdată, dar eu cred că este şi o mare carenţă a
cercetării arheologice de până acum.
Lipsa unor săpături sistematice a îngreunat mult datarea aşezărilor cu caracter
rural, care de obicei se face în cadrul larg al secolelor II–III; cu rare excepţii se pot
afirma unele precizări cronologice. Astfel este cazul aşezării de la Criciova, punctul
„Râtul lui Mocrean”, care îşi începe existenţa spre sfârşitul secolului II1428, pe când
aşezarea de la Zăgujeni, chiar după mijlocul secolului II1429.
CENTRELE URBANE DIN SUD-VESTUL DACIEI
Dezvoltarea economică a provinciei nord-dunărene alături de aspecte ce
privesc situaţia socială a populaţiei, viaţa culturală câtă va fi existat, a influenţat
ridicarea mai multor aşezări la rangul de municipia de către împăratul Septimius
Severus. Între acestea se cuvin amintite şi cele două oraşe din sud-vestul Daciei
Romane: Tibiscum şi Dierna fiecare având un destin aparte. Primul şi-a bazat
dezvoltarea pe armată ale cărei nevoi au asigurat prosperitatea economică necesară
unei evoluţii pozitive. Cel de al doilea, Dierna, judecând după descoperirile de
până acum a fost un punct comercial de prima mărime al Daciei şi a cunoscut o
evoluţie pur civilă.
Întemeierea unui oraş presupunea respectarea unui ritual de consacrare clar
stabilit după obţinerea aprobării imperiale de înfiinţare a oraşului. În primul rând se
1426 Gudea 1977, p. 12–34.
1427 Aici nu intră în discuţie, aşezările aflate în districtul minier care aveau o altă organizare
administrativă. Dar deocamdată nu puteau afirma cu certitudine asupra unor descoperiri în acest sens
cu excepţia celei de la Moldova Nouă, identificată de Ovidiu Bozu.
1428 Vezi mai sus.
1429 Vezi cap. V al prezentei lucrări.