263 / 530
262
Arealul ocupat de fiecare din cei trei vici militari s-a unit în decursul timpului,
probabil şi prin venirea lui
cohors I Vindelicorum milliaria
de 1000 de soldaţi. Nu
deţinem informaţii din surse epigrafice despre administraţia aşezării. Locuitorii
erau desemnaţi în inscripţii prin formula
veterani et cives Romani Consistentes.
La
Micia, însă, se păstrează câteva inscripţii concludente care menţionează doi
magistri
în
conducerea aşezării
1399
. Spre deosebire de Tibiscum, aşezarea vicană s-a extins de-a
lungul Mureşului, apoi în sud şi parţial la sud-vest de castru primind un aspect
semicircular. Aceasta aşezare s-a desprins din administraţia militară devenind de
sine stătătoare sub forma unui
pagus
,
tip de aşezare care reunea în componenţa sa
mai mulţi vici.
Pentru Tibiscum nu deţinem o astfel de mărturie epigrafică şi, prin urmare,
nu ştim, chiar dacă bănuim, ridicarea la statutul de aşezare de tip
pagus
, cum de
fapt, cu mult timp, în urmă, M. Moga a presupus
1400
. În opinia mea, întrucât pe Tabula
Peutingeriana există două menţiuni ale existenţei unei localităţi cu numele de
Tibiscum
, apropiate una de cealaltă credem, că prima marcată cu semnul de fortificaţie
se află pe malul stâng al râului, iar cea de a doua pe malul drept, ca o aşezare civilă
pe celălalt drum imperial Dierna–Tibiscum
1401
.
Chiar dacă în acest moment, pentru susţinerea ipotezei noastre nu dispunem
de alte argumente, ea reprezintă soluţia posibilă, care a contribuit la înţelegerea
procesului intern de ridicare a aşezărilor respective după câteva decenii de existenţă
prin reunificare aşezărilor vicane în structuri noi, evoluate în
pagus
(Micia) şi
municipia
(Tibiscum şi Porolissum).
Alături de Micia şi Tibiscum sunt cunoscute aşezările vicane de lângă
castrele de la
Praetorium
(Mehadia), Pojejena,
Arcidava
(Vărădia) (posibil?),
Ad Pannonios
(Teregova), poate
Dierna
(Orşova).
Aşezările dezvoltate în apropierea fortificaţiilor romane au contribuit la întărirea
lor economică prin relaţiile cu armata pe care o deserveau, dar şi prin contactele
comerciale permanente locale şi cu lumea barbară limitrofă. Ele reprezintă cele mai
importante centre de cultură romană din regiune.
AŞEZĂRILE CU CARACTER RURAL
În sectorul de sud-vest al Daciei se cunosc puţine aşezări rurale, majoritatea
au fost identificate prin cercetări de suprafaţă, în puţine cazuri pe teritoriul lor au
fost efectuate mici sondaje.
Într-un singur caz se păstrează o informaţie cartografică pe
Tabula Peutingeriana
care menţionează localitatea
Ad Pannonios
(identificată la Teregova). Pe teren
aşezarea nu a fost încă identificată. Numele aşezării sugerează o comunitate de
pannoni stabilită în acest loc.
1399
IDR, III/3, 81, 82, 83, 84, 94, cu invocaţii către divinitatea supremă oficială a Statului,
Iuppiter (IOM) şi geniului protector al locului.
1400
Moga 1970, p. 41–50.
1401
Vezi în continuare în acest capitol.