265 / 530
264
O posibilă aşezare locală dacică presupunem că a existat la Sânnicolaul Mare
„punctul Selişte”, aşezare caracterizată deocamdată prin: 4 locuinţe, 5 gropi de
provizii, 5 de vetre de foc de la cuptoare menajere, alături de ceramica care domină
ca inventar, formată din fragmente lucrate la roată din pastă cenuşie fină şi
ceramică executată din pastă grosieră lucrată mâna, au apărut ceramica romană de
bună calitate de culoare roşie, pişcoturi romane şi chiar o ştampilă pe ţiglă a
legiunii a XIII-a Gemina
1408
. Interesante sunt urme ale unor împrejmuiri cu
gard
a
proprietăţilor. O inscripţie funerară descoperită la Sânnicolaul Mare menţionează
un
tubicen
al legiunii a XIII Gemina
1409
. Nu este clar dacă piesa este adusă din altă
parte, condiţiile de descoperire nu sunt precizate.
În zona muntoasă a Banatului, aşezări amplasate de–a lungul drumurilor
principale sau a ramificaţiilor acestora, respectiv pe căile de comunicaţie secundare:
Arcidava–Slatina Nera–Dognecea–Bocşa Romană; Surduc–Doclin, Bocşa Română–
Berzobis, Banatska Palanka–Dierna de-a lungul Dunării trebuie să fi existat, urmele
lor nu sunt încă îndeajuns de concludente.
Un loc distinct îl deţine staţiunea thermală de la
Ad Mediam
(Băile Herculane)
identificată printr-un număr important de inscripţii ridicate de personalităţi ale
provinciei Dacia sau din alte zone învecinate, alături de oameni de rând. Invocaţiile
cele mai numeroase sunt pentru Hercules, cunoscută divinitate protectoare a apelor
thermale în general
1410
. Un document cartografic din secolul al XVIII-lea, interpretat
cu câtva timp în urmă, a oferit posibilitatea identificării unui număr important de
construcţii sub formă de două complexe thermale şi un templu sau chiar două
dedicate lui Hercule şi altor zei
1411
. Staţiunea a avut un rol important în trans-
humanţa turmelor de oi. Importanţa ei în cadrul provinciei Dacia este de necontestat
alături de cea de la Germisara.
VILLAE RUSTICAE
O notă distinctă în locuirea rurală din provinciile Imperiului Roman îl aveau
fermele rurale amplasate în mijlocul terenul primit de către veterani sau chiar de
către civili. După anul 106, o bună parte a soldaţilor lăsaţi la vatră au fost împro-
prietăriţi cu loturi de pământ în întreg teritoriul Daciei, implicit şi în sud-vestul
provinciei. Deocamdată, arheologic, asemenea ferme agricole (
villae rusticae
)
au
fost
dezvelite în apropierea unor aşezări importante ale armatei şi pe teritoriul
oraşelor de mai târziu, de la Ulpia Traiana Sarmizegetusa, Drobeta, Tibiscum şi
Dierna. Ele erau construcţii simple, reprezentând casele de locuit propriu zise. Deci
erau clădiri formate din 3–5 încăperi.
1408
CIMEC, 2001, nr. 1495.
1409
IDR, III, 1, 274.
1410
IDR, III, 1, p. 57–68.
1411
Benea, Lalescu 1997–1998, p. 269–306.