Istoria Banatului Antichitatea

262 / 530

261
sunt clădiri modeste din lemn compartimentate, care, ulterior, în ultimă fază au
primit o fundaţie din piatră de râu având acelaşi plan de locuinţă parcelată.
În ordinea descoperirii lor, prima construcţie I este templul lui Apollo
Conservator cercetat arheologic în anul 19831393. Construcţii cu caracter privat au
fost dezvelite mai multe în ultimii ani; ele se afla în preajma drumului imperial (fig. 43).
Clădirea II (D: 24 × 10 m) era separată cu o stradelă din pietriş de o altă
construcţie aflată la sud. În ultima fază, construcţia se datează în secolul al III-lea
şi, pe baza inventarului, s-a putut stabili ca a fost o casă modestă de locuit,
amplasată pe o parcelă din acelaşi tip Streifenhaus1394 (fig. 33).
În cursul cercetărilor efectuate de Muzeul din Caransebeş au fost dezvelite
mai multe clădiri cu aceeaşi destinaţie, numerotate aleatoriu1395. Menţionăm că
clădirea III din vicus-ul de pe malul drept al Timişului (notată de autorii
săpăturilor IV) este o locuinţă tot de tip Streifenhaus, care a fost construită pe locul
şanţului de apărare al fortificaţiei de pământ amintite (D: 31,20 × 14, 00 m).
Clădirea este asemănătoare cu clădirea X. Are un mic pridvor, cu două încăperi,
urmate de o mică curte interioară, un culoar de acces spre locuinţa propriu-zisă,
formată din două camere, ce se continuau într-un spaţiu compartimentat în alte
cinci camere mici care reprezentau probabil amenajările casnice cu bucătăria şi
anexele respective de cămări etc.; cele două încăperi de la intrare pot sugera
amenajări de prăvălie, ori de anumite ateliere. Existenţa clădirii se întinde între
epoca lui Marcus Aurelius şi după mijlocul secolului III1396 (fig. 34).
Clădirea IV (= notată de autorii săpăturilor V) aflată la 175 m nord de
clădirea III, este dezvelită parţial. S-au identificat două etape de locuire: una de
lemn şi o a doua cu fundaţie din piatră de râu şi lemn1397 (fig. 35).
Clădirea V (= notată de autorii săpăturilor VI) a fost identificată în anul
1997 printr-un sondaj. Nu sunt menţionate elemente de datare, nici alte elemente de
planimetrie ale construcţiei1398.
Prin urmare, judecând după construcţiile aflate pe cele două maluri ale Timişului,
chiar sub talvegul râului de astăzi, distrus mai ales în ultimele 3–4 decenii, densitatea
de locuire aici trebuia să fie similară. Urme ale unor construcţii şi monumente au
fost scoase de escavatoarele care exploatau nisipul pentru barajul unei hidrocentrale.
Această aşezare s-a dezvoltat extinzându-se şi pe malul stâng al râului, ajungând să
aibă aspectul unui centru urban cu o concentrare mare de populaţie. Deocamdată
putem susţine doar întinderea întregii aşezării spre est, spre sud acest lucru nu era
posibil datorită cursului râului Timiş, iar spre nord, dincolo de drumul imperial nu
se constată în preajma râului urme de construcţii romane. Sporadice sunt urmele de
construcţii spre vest.
1393 Rusu-Pescaru, Alicu 2000, p. 42– 49.
1394 Benea 1995, p. 150–169.
1395 Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 175, pl. XXI. Ca atare, vom menţiona clădirile din acest sector de vicus în
continuare II….. (la cei doi autori = III). Nu am inclus după numerotarea celor doi autori ferma rurală
din punctul Dâmb care este în afara celor două aşezări: cea vicană şi cea urbană de mai târziu.
1396 Ardeţ, Ardeţ, 2004, p. 68, 85.
1397 Ardeţ, Ardeţ 2004, p. 71.
1398 Ardeţ , Ardeţ, 2004, p. 71.