261 / 530
260
extrem de importantă pentru traficul de mărfuri şi nu numai. Aceasta este mult mai
probabil, întrucât descoperirile arheologice au dus la dezvelirea parţială a două
complexe mari de
thermae,
din păcate păstrate fiecare doar fragmentar. În vremea
lui Antoninus Pius (138–161), la Tibiscum a fost adusă o a treia unitate, cea de mauri.
Sediul ei la început nu este precizat. A. Ardeţ a descoperit urmele unei fortificaţii
de pământ dezafectate undeva în vremea lui Marcus Aurelius. În opinia mea, la
scurt timp după venirea la Tibiscum, în timpul lui Antoninus Pius a avut loc
construirea castrului mare de piatră, după cum dovedesc ultimele săpături efectuate
în sectorul de nord-vest al castrului. Includerea în aceeaşi fortificaţie a trei unităţi
militare a contribuit la formarea unui centru militar complex asemănător cu cele de
la Micia şi Porolissum.
Revenind la
vicus
-ul militar al maurilor nu putem face în acest moment decât
o presupunere determinată de numărul mic de monumente epigrafice care fac
referire la soldaţi din această unitate. Ca atare, nu putem nici măcar presupune la
cât se cifra populaţia civilă. Locul lor probabil putea fi în sectorul de sud-est în faţa
castrului mare şi înspre cursul Timişului. Opinăm pentru aceasta, întrucât ulterior
în epoca Severilor (respectiv domnia Severus Alexander), din colţul de nord-vest al
castrului mare se construieşte un zid de apărare (lat de 1,30 m) cu un sistem
defensiv format din două şanţuri de apărare (D: primul lat de 1,30 m şi adânc de
0,90 m, al doilea şanţ aflat la 0,60 m lat de 1,75 m, se prelungea în şanţul castrului
de pe latura de vest). Ridicarea acestui sistem de apărare a aşezării vicane dovedeşte
faptul că întreaga suprafaţă ocupată de aceasta a fost inclusă acestui areal. Pe de
altă parte, la vest de castrul mare nu au fost până acum decât sporadic descoperite
urme de locuire. Prin urmare, cei trei vici militari erau concentraţi la sud de drumul
imperial cu extindere până la Timiş, depăşind cu limitele lor malul drept al râului,
după cum se constată actualmente din cercetările arheologice întreprinse.
Adrian Cântar, în măsurătorile întreprinse de ridicare stereo 70 asupra sitului
de la Tibiscum, mi-a atras atenţia asupra faptului că actualmente distanţa între
porta praetoria
a castrului mare şi malul stâng al râului Timiş actual măsoară 265 m,
iar până la malul drept al râului mai sunt încă 70 m
1392
.
Pe acest areal s-au format cei trei
vici militares
de la Tibiscum, care cu timpul
s-au extins cu cca. 100–150 m spre est şi pe malul drept al râului Timiş. Locuirea a
primit, mai ales în faţa castrului de pe latura de est, aspectul unei mari densităţi de
locuire cu case construite pe parcele (tip
Streifenhaus
) aflate la circa 1,30 m una de
alta (vezi deocamdată clădirile X–XI). Până în prezent au fost investigate arheologic un
număr de XVI clădiri (din care nr. III, XII, XIII sunt clădiri cu caracter public), iar
casele XIV, XV, XVI sunt încă în curs de cercetare. Ca atare, deocamdată, construcţiile
evidenţiate sunt puţine, dar ele demonstrează o densitate mare pe un spaţiu dat.
Pe malul drept al râului (în locul denumit „Traianu”) cercetările arheologice
au condus la descoperirea mai multor clădiri dispuse în preajma drumului, care
reprezintă parţial extremitatea estică a aşezări vicane de la Tibiscum. Construcţiile
1392
Sunt recunoscătoare tânărului meu colaborator A. Cântar pentru furnizarea datelor încă
inedite care permit o înţelegere mult mai corectă a situaţiei de pe teren.