255 / 530
254
În final, se desprind câteva
concluzii preliminare
:
•
Activitatea comercială în spaţiul de sud-vest al Daciei a fost avantajată în
principal ca un
comerţ de tranzit
spre centrul provinciei nord-dunărene, efectuat
probabil de negustori locali. Aşa s-ar explica existenţa unor aşezări vicane dezvoltate,
cum ar fi cea de la
Praetorium
(Mehadia) şi
Tibiscum
, centre aflate în apropierea
căilor de comunicaţie principale. Din păcate, prea puţine cercetări arheologice au
fost efectuate în mediul civil al provinciei în această parte a Banatului, ceea ce
îngreunează înţelegerea corectă a fenomenului, în general.
•
Apare evident faptul că anumite concentrări de activităţi comerciale au
existat la Dierna, Tibiscum, Micia, centre, unele urbane, de la sfârşitul secolului II
(cum este cazul primelor două), cu o populaţie civilă numeroasă şi un aparat
administrativ public (puncte vamale, sedii ale unor
conductores
etc.) corespunzător,
care au contribuit direct în acest sens. Acest lucru a determinat şi
intensificarea
relaţiilor economice cu lumea barbară limitrofă Daciei
. Acest din urmă comerţ nu
viza numai resursele de materii prime cum ar fi sarea, anumite metale, dar
şi
comerţul cu amfore cu vin şi ulei, terra sigillata, ceramică romană, podoabe de
metal ori sticlă
(mărgele, piese emailate, fibule etc.). Toate aceste artefacte apar
identificate arheologic în aşezările cu caracter autohton din spaţiul de câmpie al
Banatului şi chiar al Crişanei.
Comerţul cu
barbaricum
a reprezentat o importantă sursă de venituri pentru
provincia Dacia.
•
Relaţiile comerciale cu provinciile limitrofe Moesia Superior şi Moesia
Inferior constituie o componentă importantă a relaţiilor economice, marcată şi de
prezenţa unor acţiuni comune de transhumanţă între provinciile nord- şi sud-dunărene
în cursul secolelor II–III. Acest lucru a fost facilitat în principal şi de înscrierea
provinciilor amintite în acelaşi district vamal.