Background Image
Previous Page  250 / 530 Next Page
Information
Show Menu
Previous Page 250 / 530 Next Page
Page Background

249

În încăperea 1 a atelierului – judecând după orificiile din podea ale suportului

grupate câte patru, au existat trei mese de lucru putând avea loc prelucrarea la cald,

finisarea şi chiar prelucrarea prin batere a metalului, iar în încăperea alăturată avea

loc procesul de turnare a pieselor şi mai ales de încălzire a metalului. Sub aspectul

organizării producţiei acest atelier este cel mai complex dezvelit până acum în

Dacia

1347

.

4.5.

Atelier identificat de baza deşeurilor din bronz descoperite în imediata

apropiere a atelierului de sticlă (clădirea I), piesele sugerează o producţie de fibule

1348

.

Concluzii

. Descoperirea unor ateliere instalate în construcţii de lemn ori

piatră pe teritoriul provinciei nu infirmă posibilitatea existenţei unor meşteri

„itineranţi” care se deplasau din loc în loc şi activau în funcţie de cererea unor

comanditari. Ca urmare, activitatea lor era dependentă în mod curent de cererea de

produse prelucrate din metal. În general, activitatea unor asemenea meşteri a fost

presupusă de numeroşi specialişti, fără o analiză de detaliu tocmai din lipsa unor

mărturii arheologice concludente

1349

.

Important de observat este faptul că se constată existenţa unor ateliere de

bijutier în care se prelucra aurul, precum cele două de la

Tibiscum

sau cel de la

Dierna

. Paleta produselor este în genere greu de descifrat şi totuşi ele oferă de la

accesorii vestimentare până la bijuterii cotidiene (inele, coliere, brăţări etc.) Atât,

Dierna

, cât şi

Tibiscum

se aflau amplasate pe drumul principal de intrare în

provincie şi astfel aici ajungeau şi produse de import care puteau fi folosite mai

ales şi ca

modele

pe lângă produsele

în sine

.

ORGANIZAREA COMERŢULUI

SISTEMUL DE ADMINISTRARE VAMAL

ÎN SUD-VESTUL PROVINCIEI DACIA

În viaţa economică a provinciei, un loc important îl deţine serviciul vamal

care asigură controlul asupra importurilor şi, implicit, asupra exporturilor provinciei.

Staţiile vamale erau amplasate de regulă la trecerea unor cursuri de apă, lângă

poduri importante sau chiar în sedii importante urbane dintr-o provincie etc. Taxele

percepute reprezentau o sursă de venit pentru Statul roman. Sistemul vamal al

Imperiului Roman era organizat în mai multe districte vamale, fiecare format la

rândul său din mai multe provincii. Astfel, Dacia sau, mai bine zis, cele trei provincii

dacice (Inferior, Superior şi Porolissensis) erau alăturate Moesiei Inferior şi făceau

parte din

publicum portorium Illyricum

.

1347

Benea, Bona 1994, p. 98–99; Benea 2002, p. 31–54.

1348

Benea 2004, passim.

1349

Cociş 1994, p. 142; Rustoiu 1996, 61 cu toată bibliografia – pentru epoca dacică; Cociş

1995, p. 387; Marinescu-Pop 2000, p. 172–175.