253 / 530
252
sud-vestul Daciei, la
Pons Augusti
printr-o inscripţie închinată zeiţei Nemesis
Augusta de către Aelius Diogenes
1366
dovadă a folosirii acestui gen de recipient
pentru transportarea vinului.
Spre deosebire de negustorii provenind din vestul Imperiului, organizaţi în
„case de comerţ” – să spunem familiale –, cei veniţi dinspre părţile orientale ale
Imperiului erau organizaţi în corporaţii „provinciale” aş spune cum ar fi cei din:
Syria, Pontus, Galatia, ori Bithynia, atestaţi astfel epigrafic
1367
.
Un singur negustor din Orient este atestat epigrafic la Drobeta. El poartă numele
de
Primus Aelius Ionicus negotiator
1368
,
originar din acest areal stabilit în Dacia.
De abia de la începutul secolului III apar amintiţi în inscripţii anumiţi
negustori originari din Dacia, care activează mai ales în spaţiul balcanic, respectiv
Dalmatia, cum ar
Aurelius Longinianus
decurion al coloniei Drobeta prezent la
Tragurium
, probabil pentru a prelua mărfurile ce veneau dinspre Hispania, Italia,
nordul Africii
1369
. Inscripţiile care menţionează activitatea unor negustori din Dacia
erau cu deosebire concentraţi în Dalmatia, Tracia
1370
.
Nu se păstrează alte mărturii epigrafice mai concludente în teritoriul amintit,
referitoare la activitatea comercială a unor negustori.
Relaţiile comerciale ale provinciei Dacia au fost influenţate în mare măsură
de numărul mare de trupe existente în teritoriu, cu disponibilităţi financiare masive
determinate de regularitatea plăţii soldei soldaţilor care, în funcţie de nevoi, îşi asigurau
cele necesare: vestimentaţie, hrană etc. Această sursă financiară permanentă a
influenţat în mod benefic dezvoltarea aşezărilor vicane din apropierea castrelor şi,
implicit, a asigurat baza materială a unui comerţ
local
, dar şi la distanţă în alte
provincii.
Nu putem în acest moment să facem o evaluare decât aproximativă asupra
circulaţiei monetare în sectorul de sud-vest al Daciei Romane, întrucât lipsa unor
cercetări sistematice îngreunează un astfel de studiu. El a fost realizat recent doar
pentru Tibiscum de către Matei Cosmin. Rezultatele sunt extrem de importante
pentru înţelegerea aspectelor locale ale infuziei de monede atât în castru, unde
surprinzător mai puţine decât în aşezarea civilă.
Analiza circulaţiei monetare constatate, în secolele I–IV, în marele centru de
la
Tibiscum
(castru şi
vicus
-ul militar) a evidenţiat recent un număr de 474 de
monede de bronz si argint descoperite în castru şi în
vicus
-ul militar
1371
. În mare
parte reprezintă emisiuni ale atelierului central de la Roma, indiciu clar al faptului
1366
IDR , III, 1, 272; Benea 1994, p. 302–303.
1367
Benea 2003, p. 183–191.
1368
CIL, III, 14216 = IDR, II, 47.
1369
IDRE, II, 295. Alături de el mai sunt amintiţi la Salona un decurion al Potaissei,
Aur.
Aquila
, un altul de la Porolissum, cu numele de
Cocceius Umbrianus
la Nedinum (IDRE, II, 299,
293). Ei deţin demnităţi în oraşele Daciei, ceea ce explică o situaţie materială corespunzătoare.
1370
Matei Popescu 2007, p. 235–248.
1371
Fără a avea acces la piesele păstrate în colecţia Muzeului din Caransebeş, decât cele
publicate parţial. Vezi lucrarea de doctorat a lui Matei Cosmin, privind analiza monedelor descoperite
pe arealul centrul de la Tibiscum (ms.) Bibl. Universităţii de Vest din Timişoara.