251 / 530
250
Pentru epoca domniei lui Traian (106–117) nu există date concrete privind
organizarea serviciului vamal al Daciei în general, deşi în mod evident el trebuie să
fi existat
1350
.
Informaţii epigrafice mai importante despre organizarea sistemului vamal
sunt cunoscute pentru perioada domniei lui Traian – Marcus Aurelius, când există
mai multe mărturii ale concesionării veniturilor vamale în folosul statului de către o
societas
formată din trei
conductores
. Cele mai importante informaţii sunt din timpul
domniei lui Antoninus Pius. Primii cunoscuţi sunt
C. Antonius Rufus
1351
,
Q. Sabinus
Veranus
1352
şi
T. Iulius Saturninus
1353
. Activitatea lor se datează în vremea lui
Antoninus Pius. Modul de organizare a activităţii lor este sugerat de faptul că, în
unele inscripţii, ultimii doi amintesc după calitatea de
conductor Publicii Portorii
pe cea
de
tertia partis
, sugerând, din vastul teritoriu al Illyricum-ului, provinciile
arondate în cazul de faţă cele trei provincii Dacia şi Moesia Inferior
1354
. Segmentul
vamal format din cele două mari provincii reflectă o situaţie care se observă şi sub
aspect economic prin prezenţa unor elemente ale aristocraţiei municipale din cele
două provincii, care deţin anumite magistraturi fiecare în cealaltă provincie. Relaţiile
economice dintre cele două provincii sunt încă prea puţin cunoscute şi analizate
până acum în literatura de specialitate modernă, deşi se constată anumite contacte
clare interumane între cele trei provincii de la Dunărea de Jos: Moesia Superior,
Moesia Inferior şi Dacia, locuite în bună măsură de populaţii de aceeaşi origine.
Din timpul lui Marcus Aurelius şi Commodus, administraţia vamală a fost
încredinţată unor
procuratores
, cum este cazul lui
Tib. Claudius Xenophon
1355
.
În sud-vestul Daciei, staţiunile vamale cele mai importante erau amplasate în
punctele de trecere a Dunării, cum ar fi: lângă podul de la
Drobeta
1356
sau venind
din Moesia Superior prin două centre militare de la
Taliata
şi
Trandierna
(Tekija)
la
Dierna
1357
. Reluarea de către L. Mihăilescu-Bîrliba a analizei textului unei
inscripţii descoperite la Ad Mediam, care face referire la staţia vamală de la Dierna
a adus câteva precizări importante privind activitatea lui
T. Iulius Saturninus
,
conductor publicii portorii Illyrici t(ertia) p(artis)
1358
. Monumentul îi este ridicat la
idele lunii decembrie
,
în al XI an
de activitate, ceea ce corespunde anului 157 şi
implicit anului 147, de începere a activităţii de conductor al vămilor. Mai nou, un
fragment de inscripţie atestă existenţa unui punct vamal şi la
Tibiscum
.
1350
Gudea 1996, p. 135–136.
1351
Mihăilescu-Bîrliba 2010, p. 147, nota 18 cu bibliografia.
1352
Mihăilescu-Bîrliba 2010, p. 148, nota 19.
1353
Bounegru 1986, p. 112–123.
1354
Mihăilescu-Bîrliba 2010, p. 146–152.
1355
Gudea 1996, p. 136 cu bibliografia.
1356
IDR,II,15:
Apulensis şi Eutyches
, in timpul lui Septimius Severus şi Caracalla, vezi. şi
Gudea 1996, p. 127–138.
1357
IDR, III, 1, 60:
Felix
sclav al lui T. Iulius Saturninus; IDR, III, 1, 35:
Bellinus contrascriptor
în biroul vamal.
1358
Mihăilescu-Bîrliba 2010, p. 146–152.