241 / 530
240
sud-vestul Daciei trebuie să fi avut loc spre sfârşitul domniei lui Hadrian, ceea ce
face posibilă aducerea unui detaşament pentru paza minelor, cândva în cursul
secolelor II–III.
Tot din descoperiri mai vechi provine o a două ştampilă militară. Scrisă de la
dreapta la stânga, are literele NCR, fiind identificată cu
Numerus Germanicianorum
sau
Germanorum R
(...) unitate auxiliară neregulată, cu sediul la Orăştioara de
Sus
1279
. Probabil, ultima literă a ştampilei să reprezinte un toponim, lucru tipic
pentru unele unităţi de tip
numerii
din Dacia (vezi palmyreni, mauri). Prezenţa
acestei ştampile susţine existenţa la un moment dat a unui detaşament din
numerus
-ul
de la Orăştioara de Sus pentru paza exploatărilor miniere. Nu avem alte indicii care
să confirme această presupunere. Ştampilele unităţii în castrul de la Orăştioara sunt
diferite de cea descoperită la Moldova Noua sub forma
N(umerus). G (ermnanici-
anorum). E (xploratorum
) sau
N (umerus) GER (manicianorum)
1280
,
ceea ce lasă
totuşi loc supoziţiei în această atribuire.
În anul 1989, pe panta dealului Floricica din valea Apele Albe a fost descoperită
de minierul Ciutari Nicolae din Moldova Nouă o galerie romană
1281
. Accesul în
această galerie era surpat în pantă de 35–40°. Lungimea galeriei păstrată şi explorată
era de 22 m. Pereţii galeriei neteziţi cu dalta, înălţimea galeriei era de 1,70, lăţimea
la bază era 1,20–1,30 m, iar în tavanul cca. 80 cm. Galeria avea un duct des-
cendent, după 8 m făcea o deviere spre stânga de unde, după 2,00 m se intra într-o
suprafaţă mare de 10 × 3,00 m. În aceasta zonă la nivelul peretelui s-au descoperit
trei nişe mici pentru lămpi dispuse la diferite înălţimi
1282
.
O descriere apropiată a fost făcută un inginer G. Bene asupra unei galerii
descoperită pe panta muntelui numit „Cleanţul Baronului”, în locul numit
Cânepişte
alături de mai multe puţuri verticale de mină considerate romane
1283
. Descoperirea
a fost făcută la sfârşitul secolului al XIX-lea. După descrierea corectă prezentată de
ing. Bene, galeria este romană.
V. Wollmann analizând un document cartografic austriac mai vechi, din anul
1771, descoperă informaţia asupra existenţei la Moldova Nouă a „…unei galerii
antice de peste 40 de stânjeni şi o reţea subterană de exploatări antice, la care se
adaugă circa 100 de puţuri de suprafaţă"
1284
.
În
concluzie
, exploatările antice de la Moldova Nouă asigurau necesarul de
fier, cupru, argint etc. având o mare importanţă în ponderea economiei provinciei
Dacia.
Privind aşezarea de mineri de la Moldova Nouă în acest moment nu deţinem
informaţii arheologice. Aceeaşi situaţie se întâlneşte şi la Alburnus Maior. Posibil
1279
IDR, III, 1, 28.
1280
Petolescu 2002, nr. 66.
1281
Bozu 2009, p. 155; text identic în Bozu 2010, p. 199 sqq.
1282
Bozu 2009, p. 155–156.
1283
Wollmann 1979, p. 307–310, cu bibliografia; Bozu 2009, p. 153–155. reproduce întregul
text tradus fără alte comentarii.
1284
Wollmann 1979, p. 307–310.