246 / 530
245
categorie trebuie incluse probabil o serie instalaţii de reducere a fierului descoperite în
partea de est şi mai ales de sud-est a Daciei, la Sf. Gheorghe–Chilieni
1317
, Hărman
I, II, Prejmer I, Cristian II (de aici provine şi un tub suflant) datate în secolul IV,
care însă probabil s-au format pe baza unor exploatări mai vechi de depozite locale
de fier de mică valoare, cum ar fi cel de la Şinca Veche
1318
. Nu putem exclude nici
descoperirile din sud-vestul Daciei.
În
concluzie
: descoperirile arheologice de până acum demonstrează o producţie
majoră de exploatare a minereului feros şi de prelucrare a lui, subordonată admi-
nistraţiei Statului Roman, lucru dovedit de paza militară asigurată în zona Criciova,
prin detaşamente din castrul de la
Tibiscum
, iar la Moldova Nouă prin detaşamente
din legiunea a VII-a Claudia, cohors III Delmatarum,
Numerus Germanicianorum R
...
La fel ca în vestul Imperiului, predomină începând cu secolul III, descoperirile
de centrele metalurgice mici în mediul rural. În vestul Imperiului, numărul lor
apare masiv în cadrul unor ferme rurale de tip
villae rusticae
. În Dacia, dimpotrivă,
instalaţii de reducere a minereului de fier apar în teritoriul unor aşezări de sorginte
daco-romane locale. Asemenea centre se concentrează masiv în partea de sud-vest
a Daciei, în apropierea centrului de exploatare minieră de la Ocna de Fier, poate şi
la Moldova Nouă. Ele se încadrează în tipologia cuptoarelor utilizate încă în epoca
La Tène. În unele cazuri, cuptoarele erau dispuse în şiruri (Valea Mâţii), demonstrând
o producţie de serie, în care, însă, instalaţiile erau distruse pentru scoaterea turtei.
Obţinerea fierului pe plan local apare ca fenomen general cunoscut încă în secolul
al III-lea şi continuă până în secolul al IV-lea. În majoritatea cazurilor, produsul
finit obţinut au fost turtele de fier
1319
. Nu deţinem informaţii arheologice până în
prezent privind prezenţa unor lingouri sub formă de bare din fier indiciu ferm al
unei producţii standardizate. Prea puţine informaţii se cunosc despre sistemul de
exploatare a altor metale cum ar fi, de pildă, metalele neferoase din Dacia Romană
în special cupru, dar şi plumb.
Industria metalelor neferoase
. Deşi nu este documentată prin exploatări
miniere sau instalaţii de topire a minerului, numărul mare de ateliere constatate de
prelucrare a bronzului, plumbului şi mai rar a argintului şi a aurului, conduc spre
concluzia unei activităţi intense în acest sens.
Nu trebuie neglijate resursele sub formă de nisipuri aurifere constatate mai
ales în Banat la Bolvaşniţa, Borlova etc.
1320
. Provenienţa argintului în Dacia Romană
trebuie să aibă la bază ca sursă zăcămintele locale din aceleaşi zone ale Munţilor
Apuseni şi din
Munţii Banatului
(Moldova Nouă).
Identificarea unor exploatări antice este mai dificilă, întrucât o caracteristică a
resurselor aurifere din Transilvania este asocierea aurului, argintului, plumbului,
cuprului etc., ceea ce indică faptul că metalele respective au fost exploatate
concomitent.
1317
Szekely 1994, p. 298–304.
1318
Marcu 1981, p. 196–201.
1319
Benea 2008 c, p. 11–95.
1320
Macrea 1969, passim.