247 / 530
246
Separarea aurului şi argintului de celelalte metale se realiza prin
cupelare
sau
prin utilizarea sulfatului de antimoniu, în procesul de separaţie obţinându-se un
suflat de argint, care plutea deasupra argintului topit ca o spumă şi se putea îndepărtat
uşor.
Argintul
se turna în lingouri şi era utilizat în atelierele de bijutier, ceea ce
presupunea alte etape tehnologice
1321
. Tipare de lingouri de
aur
sau
argint
s-au
descoperit la
Ulpia Traiana
Sarmizegetusa
(D: 16 × 11,5 × 1 cm fragment; 16 ×
12,5 × 5,5 cm)
1322
,
Tibiscum
(2 tipare incizate într-un fragment de cărămidă, cu
dimensiunile: 19,60 × 1,5 × 1,60, respectiv: 1,50 × 2,50 × 1,5cm)
1323
şi
Porolissum
(fragment)
1324
dovedind prezenţa aici a unor oficine care se ocupau cu reducerea
minereurilor respective pentru obţinerea metalului şi realizarea unor lingouri de
mici dimensiuni necesare pe piaţă. Dimensiunile reduse ale tiparelor pledează
pentru ale identifica pentru lingourile de metal preţios (aur, argint)
1325
.
Atelierele descoperite până acum în sud-vestul Daciei sunt ateliere în care se
desfăşura, cu rare excepţii, cea de a doua etapă a procesului metalurgic şi anume
prelucrarea sa în produse finite. Ele au fost descoperite atât în mediul aşezărilor de
tip
vici militares
, cât şi în mediul rural sau urban. Astfel, pot fi menţionate câteva
descoperiri importante la:
1.
La
Micia
, în castru se presupune că au funcţionat mai multe ateliere
militare (documentate prin creuzete şi piese în curs de prelucrare)
1326
.
În
vicus
şi
pagus
, recent au fost identificate mai multe ateliere de prelucrare a
metalului. Un atelier pentru confecţionarea fibulelor de bronz documentat relativ
recent prin câteva piese semifinite provine din zona
vicus
-ului militar
1327
. Cercetările
arheologice recente din anii 2003–2006, întreprinse în
vicus
-ul militar de la
Micia
aduc un plus de informaţie asupra unei posibile oficine
de prelucrare bronzului
, cu
un caracter complex
1328
.
În anul 2005, în acest sector au fost dezvelite urmele unui cuptor de formă
pătrată la bază, cu pereţii din cărămizi de lut nears puse pe cant; este precizată
lăţimea de 1,50 m, cu o gura de alimentare lungă de 0,60 m şi lată de 0,50 m. În
faţa cuptorului a fost descoperită groapa de deservire
1329
. Două tipare bivalve pentru
turnarea unor piese de bronz au fost descoperite lângă cuptor
1330
. În arealul utilizat
al atelierului au apărut în anul 2006 şi 3 gropi pline cu cenuşă, chirpici şi piatră,
indiciu al unei activităţi îndelungate. Acest lucru sugerează dezafectarea, la anumite
intervale a instalaţiei de topire şi de încălzire a metalului. Dimensiunile cuptorului
şi mai ales baza pătrată sugerează mai de grabă o instalaţie de topire a minereului
1331
.
1321
Rustoiu 1997, p. 39.
1322
Alicu, Cociş, Ilieş, Soroceanu, 1994, nr. 1078, 1079.
1323
Benea, Bona 1994, p. 99.
1324
Vezi Benea 2002, p. 31–54, cu toată bibliografia problemei.
1325
Vezi textul integral la Benea 2008, p. 107–108.
1326
Petculescu et alii 1986, p. 59–63.
1327
Rădeanu, Cociş 1999–2000, p. 205–208.
1328
Petculescu, Mitar, 2004 passim.
1329
Petculescu, Mitar 2005.
1330
Petculescu, Mitar 2006.
1331
Petculescu, Mitar 2006.