240 / 530
239
posibilitate
1273
. În acelaşi timp, este cu putinţă ca şi unul din centrele de la Bocşa
sau Ocna de Fier mai apropiate de zona în discuţie, să fi avut acest toponim în
antichitate.
A doua zonă este concentrată în partea de sud a Banatului, la Moldova Nouă
(fier, argint, plumb)
1274
, Sasca Montană (cupru, plumb, fier, aur), Ciclova Română
(fier). Cele mai importante descoperiri provin de la Moldova Nouă, din punctul
Ogaşul Băieşului
1275
.
Pe teritoriul localităţii, cu mult timp în urmă, a fost descoperită o piatra funerară
ridicată de
Piperas Timostrati
,
un sclav cu funcţia de
dispensator vikarius
1276
,
indiciu clar al existenţei unui birou al administraţiei miniere în această localitate.
În ce măsură districtul minier forma doar o singură unitate, sau existau două
asemenea unităţi administrative separate între ele, este greu de precizat în acest
stadiu al cercetărilor. În acest district, dominantă a fost extracţia fierului, argintului,
plumbului şi a cuprului. Identificarea sediului acestui district la Moldova Nouă este
singura posibilă în acest moment.
Districtele miniere erau scoase de sub jurisdicţia provincială. Administrarea
lor atât din punctul de vedere al exploatărilor, cât şi aşezărilor depindea direct de
procuratorul desemnat. Ele se aflau în subordinea fiscului imperial. Informaţiile
epigrafice lipsesc în acest sens. Districtul minier al cărui sediu îl presupunem la
Moldova Nouă este singurul despre care deţinem o informaţie epigrafică clară.
Pentru aceasta pledează şi alte două lucruri în principal şi anume descoperirea la
Moldova Nouă, în locul numit Ogaşul Băieşului, a două ştampile fragmentare ale
legiunii a VII Claudia, care sugerează în chip evident aducerea unui detaşament din
provincia sud-dunăreană Moesia Superior. Aşa cum am demonstrat cu câtva timp
în urmă într-o altă lucrare, prezenţa unor efective militare din altă provincie este
determinată de anumite dificultăţi de natură militară existente în apropierea celor
două provincii Dacia şi Moesia Superior. Un astfel de moment are loc în timpul
celor două atacuri ale dacilor liberi asupra Daciei din anii 144 şi 155/157
1277
, iar
după aceea în vremea războaielor marcomanice. Fără a se cunoaşte contextul
descoperirii, tot de la Moldova Nouă provine o ştampilă a unităţii
Cohors III
Delmatarum
(sub forma COH. III D sau COH. III. DEL)
1278
. Această unitate avea
sediul de garnizoana în castrul de la Mehadia, în apropiere de Dierna. Venirea ei în
1273
Benea 2008 c, p. 17.
1274
Bozu 2011, p. 199–201.
1275
Bozu 1996, a, p. 77–78.
1276
IDR, III, 1, 26
: D(is) M(anibus),/ P. Ael. Aelian(us)/ vix. ann. III./ d. XXX. Piper(as)/
Timostrati disp./5 vik.et.Ael.Epic./parentes filio/ bene. Mereti/ fecerunt
. Inscripţia este ridicată fiului
P. Ael. Aelianus de către părintii Piperas, cu calitatea de
dispensator vikarius
şi mama Aelia
Epictesis. Surprinzător este faptul că dacă Pipera este sclav, soţia sa deţine
cetăţenia romană
lucru
evidenţiat de gentiliciul de Aelius primit de la Hadrianus de către familia sa. Aşa se explică de fapt,
de ce fiul apare la o vârsta fragedă având
tria nomina
şi mai ales luând numele mamei. Acest indiciu
oferă o altă bază de discuţie asupra condiţiei materiale al lui Piperas şi nu numai.
1277
Benea 2009, p. 65–80.
1278
IDR, III, 1, 28 vezi discuţia la Benea 2008 c, p. 22–23.