Istoria Banatului Antichitatea

242 / 530

241
ca aşezările civile romane să se afle sub actualele localităţi moderne şi în acest caz,
poate, prin hazardul descoperirilor se va putea ajunge la ele. Cele două morminte în
sarcofage zidite din cărămidă provenind de la aşezarea de minieri din Moldova
Nouă au fost cercetate cu mult timp în urmă, de către O. Bozu. Ele pot aparţine şi
unei ferme rurale nu neapărat unei aşezări1285.
Un loc distinct în acest district îl au exploatările de minereu de fier. Importante
exploatări antice au fost semnalate prin câteva descoperiri la Bocşa Montană
(jud. Caraş-Severin), în locul numit „Cracul cu aur”, unde au fost identificate
puţuri de mină cu anumite obiecte romane cum ar fi opaiţe, drugi din fier, sape,
ciocane, icuri depozitate în galerii1286. O aşezare a minierilor nu este încă documentată
arheologic.
Dognecea (jud. Caraş-Severin) în mai multe locuri au fost descoperite puţuri
de exploatare a minereurilor de fier, cupru etc. Nu este identificată până în prezent
o aşezare a minerilor.
Ciclova Română (jud. Caras-Severin) urme de exploatare antică, la fel la
Sasca Montană, localitate aflată în imediata apropiere1287.
Moldova Nouă (jud. Caraş-Severin) în locul numit „Baron Drachenfels” în
anul 1986 a fost identificată o galerie romană de exploatare a fierului şi tot aici în
apropiere în locul numit Ogaşul Băieşului a fost dezvelită o clădire cu încăperi-
atelier aparţinând administraţiei miniere1288. O. Bozu a identificat mai multe cuptoare
rotunde de reducere a minereului din fier.
Metalurgia fierului1289. În districtul minier complex cum l-am denumit,
exploatarea fierului a deţinut un loc important faţă de toate celelalte exploataţii din
provincie alături de cele de la Teliucu. Cel mai important centru miner cunoscut
până acum este la Moldova Nouă. După cum menţionam, la „ Ogaşul Băieşului”,
aflat destul de aproape de „Ogaşul Grecilor ”, la cca. 6 km spre nord la ieşire din
oraşul Moldova Nouă înspre Oraviţa, au fost identificate, în anul 1985, mai multe
construcţii antice. Pe teren au fost semnalate 5 clădiri, din care trei erau complet
distruse, iar din a patra se păstra parţial doar un zid, la momentul intervenţiei
Muzeului din Reşiţa1290.
Ultima clădire a fost complet dezvelită, în anii 1986–19871291. Clădirea de
dimensiuni impresionante 19 × 9,70 m, se încadrează în categoria caselor de tip
Streifenhaus. Destinaţia edificiului pare să fie totuşi aceea a unei clădiri cu
întrebuinţări multiple, atât cu ateliere (?), dar şi cu caracter privat de locuinţă.
Clădirea avea 8 încăperi din care două înzestrate cu încălzire ( hypocaustum ); alte
4 încăperi, care au fost atribuite pe baza inventarului (format din creuzete (?)
1285 Bozu 2009, p. 156–158.
1286 Tudor 1968, p. 62 cu bibliografia mai veche.
1287 Tudor 1968, p. 62.
1288 Vezi nota 163 a acestui capitol; Wollmann 1996, p. 234–238; Benea 2008 c, p. 23.
1289 Am preluat întregul subcapitol redactat de noi în anul 2008 având în vedere faptul că nu
s-au constatat alte descoperiri noi care să modifice informaţia documentară existentă.
1290 Mai recent Bozu 2009, p. 152–157; Bozu 2010 p. 199 sqq.
1291 Bozu 1990, p. 217–219; Bozu 1996, p.76–78.