Istoria Banatului Antichitatea

176 / 530

175
prin mai multe apelative imperiale, precum Severiana, Phillippiana905. În vremea
lui Severus Alexander906, unitatea îşi reface propriul complex de băi.
În anul 208, după cum menţionează o inscripţie colectivă, cohors II Fl.
Commagenorum face parte dintr-un corp expediţionar, adunat, se pare, la Micia,
care ridică o inscripţie lui IOM, pentru sănătatea Severilor. Este vorba poate de o
campanie împotriva dacilor şi a sarmaţilor iazigi dintre Tisa şi Dunăre907. Nu putem
exclude nici posibilitatea trimiterii acestui corp expediţionar în Britannia, iar prezenţa
la Micia poate sugera pregătirea pentru îmbarcarea pe corăbii pe Mureş, apoi pe
Tisa până la Dunăre.
4. Cohors II Hispanorum prezentă la Banatska Palanka, Vârşeţ, Dierna (Orşova
veche), Drobeta (Drobeta Turnu-Severin). Raportul cronologic privind staţionarea
ei în toate aceste castre este greu de stabilit. Prezenţa ei este documentată prin
ştampile tegulare.
Iniţial, s-a considerat că unitatea a participat la construirea podului de la
Drobeta şi după aceea a fost retrasă. Redescoperirea unor ştampile ale ei la Dierna,
aflate la Kunsthistorisches Museum din Viena şi „uitate” de cercetarea de specialitate
modernă, aduce în discuţie după anul 106, existenţa a trei castre în care au staţionat
detaşamente din această unitate: Dierna, Vârşeţ şi Banatska Palanka.
În anul 114, cohors II Hispanorum va intra în armata de campanie a lui
Traian pentru războiul cu parţii din Orient, alături de alte trupe auxiliare din
Dacia908 . Prin aceasta, se pare că în ajutorul Daciei au fost trimise, după anul 114,
poate chiar în preajma anului 117, trupe de cavalerie din Pannonia Inferior. La
întoarcerea din campanie din Orient, unitatea va fi dirijată spre Dacia Porolissensis,
în castrul de la Bologa909. Diploma din anul 123 o menţionează ca fiind transferată
în noua provincie910.
5. Cohors I Sagittariorum este documentată la Tibiscum, ca unitatea care a
staţionat în castrul mic de pământ (II)911. Prezenţa unei ştampile a ei de tipul COH I S
la Zăvoi conduce la ideea că această unitate quingenaria a avut la un moment dat
un detaşament detaşat în castrul mare de pământ de aici912 . Unitatea va staţiona în
castru mic până în jurul anului 160, când va participa la construirea castrului mare
de la Tibiscum. La sfârşitul secolului II sau chiar începutul secolului III, va fi
transferată în castrul de la Drobeta. Prezenţa ei în castru este documentată prin
ştampile de tipul COH I S sau CIS şi printr-o inscripţie ridicată în onoarea
împăratului Marcus Aurelius913.
905 IDR, III, 3, 46, 58.
906 IDR, III, 3, 45, 46.
907 Vezi mai sus în acest capitol.
908 Benea 2008, p. 49–60.
909 Petolescu 2002, p. 113–114.
910 ILD, D. 20.
911 IDR, III, 1, 130, 251, 252; vezi Benea, Bona 1994, p. 54–55. Nu putem exclude posibilitatea ca
această unitate să fie identică cu I Thracum Sagittariorum. Numărul mic de menţiuni epigrafice în
marea lor majoritate realizate în numele întregii unităţii militare o face greu identificabilă. Menţiunea
ei însă în diplome alături de trupe aflate pe teritoriul Banatului conduce spre această supoziţie.
912 Bozu 1977, p. 130–133.
913 IDR, III,1, 130, 251, 252.