Istoria Banatului Antichitatea

133 / 530

132
punctul Tramnic) şi de aici mai departe spre satul Cireşu de unde urmele nu mai
sunt destul de evidente în direcţia râului Mureş. F. Fodorean apreciază lungimea
acestui drum la 77 km651.
Al treilea drum important făcea legătură între cele două căi de comunicaţie
anterioare. El se afla pe malul stâng al fluviului Dunărea pornind probabil de la
Banatska Palanka până la Dierna, cu principalele centre militare de la Pojejena –
Moldova Nouă)(?) – Gornea (statio) – Dierna şi mai departe până la Drobeta, făcând
legătura cu alte centre militare din Oltenia. Prezenţa acestei căi de comunicaţie era
importantă nu numai din punct de vedere economic, cât mai ales din punct de
vedere strategic, în condiţiile în care la traficul fluvial pe Dunăre, alături de corăbiile
romane participau şi corăbii barbare. Existenţa mai multor porturi este dovedită
arheologic pe ambele maluri ale Dunării.
Al patrulea drum imperial era amplasat pe malul de sud al râului Mureş şi
pornea de la castrul Veţel (Micia), continua cu cel de la Bulci, şi apoi cu stationes
la Cladova, Cenad, Sânnicolaul Mare, până la vărsarea Mureşului în Tisa, la Szeged
(Parthiscum). Dezvoltarea acestei căi de comunicaţie a fost mai târzie, de pe la
mijlocul secolului II. În perioada de început, funcţionale au fost doar castrele de la
Micia şi Bulci.
Importanţă strategică militară a celor patru căi de comunicaţie principale,
care asigurau relaţiile cu provincia sud-dunăreană Moesia Superior pe de o parte şi
accesul spre centrul provinciei, la Apulum, pe de altă parte, s-a cumulat cu asigurarea
legăturilor curente cu vestul Imperiului şi Capitala sa, Roma.
Pentru organizarea acestui sector al provinciei, amenajările constructive au
început încă din primii ani de după formarea provinciei romane şi întărirea lor cu
trupe staţionate în cele două castre. Ulterior, în vremea războaielor marcomanice,
paza transporturilor pe Mureş a fost întărită prin mai multe stationes cu mici deta-
şamente din legiunea a XIII-a Gemina, după cum rezultă din anumite descoperiri
de tegule ştampilate652 .
Între căile de comunicaţie principale existau drumuri secundare cu caracter
civil care făceau legătura între acestea653. Nu deţinem în acest moment, informaţii
documentare clare asupra unor stationes în acest sector.
Drumuri secundare de legătură în sectorul de sud-vest al Daciei au fost
semnalate cu diferite ocazii:
1. de la Dalboşeţ, Lăpuşnicel, Petnic prin Ţara Almăjului spre drumul imperial II
(la Mehadia); 2. Arcidava – Dognecea – Bocşa Română; 3. Centum Putea (Surduc) –
Ramna; 4. Centum Putea – Doclin – Bocşa Română – Berzobis654.
2. drumuri prin barbaricum spre căi de comunicaţie imperiale: Pancevo –
Starcevo – Cuvin – Banatska Palanka este un drum cunoscut în epoca romană târzie655.
651 Fodorean 2011, p. 26.
652 Vezi mai jos în acest capitol.
653 Răuţ, Bozu, Petrovszky, 1977, p. 142–143.
654 Ultima menţiune la Fodorean 2011, p. 25–27.
655 Ðorđević 1996, p. 128.