129 / 530
128
centrală, de nord şi de sud-vest a Daciei, având alături vexillaţii din legiunile din
Moesia Inferior (
XI
-a
Claudia, I Italica
) în teritoriul sud-carpatic. Ele erau însoţite
de mai multe trupe auxiliare de cavalerie şi infanterie romană.
Încă din timpul evenimentelor primului război daco-roman pe măsura înaintării
trupelor au fost construite
fortificaţii simple cu val de pământ
, care adăposteau
trupele şi formau ariergarda armatei de campanie. Ele se adăugau castrelor de marş
provizorii, ridicate pe traseul principal de înaintare spre centrul regatului dacic. În
anul 102, după încheierea păcii au fost iniţiate lucrări de fortificare a zonei realizate
prin castre de pământ, cum ar fi castrele mari de pământ de la de la Schela
Cladovei şi Zăvoi şi cel de pe locul viitoarei Ulpia Traiana Sarmizegetusa
635
.
La
Schela Cladovei
(jud. Mehedinţi), la 50 m de Dunăre, în imediata apropiere a
Drobetei antice a fost ridicat un castru având dimensiunile de 650 × 575 m. Un
plan al fortificaţiei a fost desenat de L.F. Marsigli şi denumit
Castramentatio
. Pe
cele trei laturi de nord, est şi vest ale castrului era amplasată câte o poartă. În mod
curios, pe latura de sud, orientată spre Dunăre, fortificaţia prezenta două porţi –
lucru total anacronic –, dar acest lucru poate să fi fost pus în legătură cu caracterul
temporar al fortificaţiei. Era un castru de marş, cu trupe formate, probabil, din
detaşamente din legiuni, care au lucrat la construirea podului de la Drobeta
636
.
Zăvoi
(jud. Caraş-Severin
)
, castru mare de pământ, cu dimensiunile de 336 ×
336 m, cu un val imens, înalt păstrat până la 4–5 m, cu o poartă în claviculă pe
partea de vest vizibilă, până acum câţiva ani. Castrul nu a fost cercetat sistematic
până în prezent
637
. Este o fortificaţie amplasată imediat după anticul
Tapae
, chiar în
faţa Sarmizegetusei romane de mai târziu (fig. 18).
Un
castellum
de mici dimensiuni (60 × 60 m) cu două şanţuri de apărare a fost
identificat sub castrul mic (II) de la
Tibiscum
. El se datează între anii 102–106
638
.
Nu se cunoaşte unitatea militară care a staţionat aici.
Un alt
castellum
de dimensiuni similare, a fost identificat prin cercetări de
teren, la
Cornuţel
639
.
Aizisis
(Fârliug, jud. Caraş-Severin). Se presupune existenţa unui castru auxiliar.
El ar fi amplasat la nord de sat (D: 110 × 30 m); pe latura de vest este vizibil locul
unei porţi
640
.
Numărul fortificaţiilor romane timpurii identificate până acum este mic, fiind
doar o etapă iniţială în formarea sistemului de apărare din sectorul de sud-vest al
noii provincii.
Sistemul defensiv roman al unei provincii era alcătuit pe
aliniamente de
exterior şi de interior
, formate din căi de comunicaţie militare, pe care fortificaţiile
635
Vezi mai jos în acest capitol.
636
Tudor 1978, p. 701.
637
Acum, din păcate, este supus unei distrugeri agresive provocate de localnici, deşi se ştie că
monumentul este pe Lista Monumentelor Istorice. În prezent, a fost distrusă o mare parte din incinta
de sud şi nord, parţial poarta de vest.
638
Benea 1993, p. 213–218.
639
Lungu, Hurduzeu, Timoc 2001, p. 113–115.
640
Gudea 1997, p. 30.