115 / 530
114
Totuşi, credem că, indirect, o informaţie arheologică răzbate din descoperirile
din mediul rural cunoscute până acum. În aşezarea de la Timişoara-Freidorf, în
nivelul I de locuire, atribuit perioadei de existenţă a Provinciei Dacia, au fost
dezvelite două cuptoare de olărie de o formă aparte, primul în anul 1993
570
, iar cel
de al doilea în anul 2006
571
.
Cuptorul 1
de formă rotundă avea un diametru de
0,60–0,70 m, cu un schelet confecţionat din patru suluri de lut, dispuse în formă de
cruce, care separau cele două camere ale instalaţiei. Suportul central de susţinere
din punctul de îmbinare a lor nu se mai păstrează, el fiind probabil din lemn.
Înălţimea camerei de foc păstrată era 15–18 cm. Un fragment de vas mare cenuşiu
lucrat la roată a fost descoperit pe podeaua camerei de foc.
Cuptorul 2
a fost descoperit în partea de sud a aşezării. Era de formă aproxi-
mativ rotundă, cu diametrul de cca. 1,00 m. În interior, sistemul de departajare al
camerei de foc de cea de ardere s-a realizat prin 6 suluri de lut dispuse radial spre
peretele cuptorului. Analogii în spaţiul Daciei romane, dar şi în cel limitrof graniţei
romane nu sunt cunoscute până acum. Maniera de execuţie a instalaţiei nu este
proprie mediului geto-dacic, ci celui
celtic
din vestul Imperiului, cu bune analogii
în Britannia şi nu numai, încă din epoca pre-romană
572
(fig. 5 a, b).
Am insistat în mod deosebit asupra manierei de construire a instalaţiilor de
ardere a ceramicii întrucât ele demonstrează preluarea de către comunitatea de daci
din mediul în care a locuit
anterior
, într-un areal învecinat cu cel al unor
celţi
remanenţi
a acestui mod de construire a cuptorului de olar. Această particularitate
sugerează că teritoriul de origine, de unde s-au retras dacii sub presiunea altor
triburi, trebuie să fi fost undeva mult în nordul Daciei, pe Tisa Superioară sau
aproape de teritoriul Slovaciei de azi. Nu este întâmplător, faptul că la începutul
secolului III , în castrul legiunii I Adiutrix de la Brigetio îşi desfăşura serviciul militar
un
interpres Dacorum
cu numele de Marcus Ulpius Celerinus
573
. Acest lucru denotă
prezenţa în teritoriul militar al legiunii, la nord de Dunăre, a unor comunităţi de
daci a căror existenţă a fost semnificativă pentru romani, din moment ce legiunea
avea angajat un
translator de limbă dacică
pentru anumite contacte oficiale.
Strămutarea populaţiei dacice din teritoriul lor iniţial a fost determinată de
presiunile altor triburi care s-au stabilit pe teritoriile locuite de ei.
Astfel văzute lucrurile se conturează mult mai clar
înţelegerea transferului de
populaţie
făcut de romani pentru de a le asigura un mediu prielnic de locuire în
apropiere Daciei sub protecţie romană şi în propriul lor interes, pentru o mai
riguroasă supraveghere a câmpiei până la Tisa.
Pe de altă parte, privind cuptoarele de olărie de la Freidorf avem de a face cu
un
fenomen de transfer de tehnologie în mediul barbar
, fenomen observat în
sens invers de regretatul Alexandru Matei, prin care tipul de
cuptor de olar cu
570
Benea 1996, p. 175–176.
571
Mare 2011, p. 96–98.
572
Swan 1984, pl. 32, 107, pl. 36.
573
IDRE, II, 273 cu bibliografia şi comentariu aferent.