287 / 414
287
(2004);
The Triumph of Imperfection. The Silver
Age of Sociocultural Moderation in Early 19
th
Century Europe
(2006);
Imperfection and Defeat.
The Triumph of Imperfection: The Silver Age of
Sociocultural Moderation in Europe, 1815–1848
(2006) ș.a. A coordonat
The Hospitable Canon.
EssaysonLiteraryPlay, ScholarlyChoiceandPopular
Pressures
(1991, în colab.; ed. rom.
Canonul os-
pitalier. Eseuri despre jocul literar, alegerea aca-
demică și presiunile populare
);
Play, Literature,
Religion. Essays in Cultural Intertextuality
(1992, în colab.);
Non-Fictional Romantic Prose.
Expanding Borders
(2004, în colab.).
Doctor hono-
ris causa
al Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-
Napoca. A făcut parte din conducerea secției de
romantism comparat și a secției de studii euro-
pene a Asociației de Limbi Moderne din Statele
Unite. În prezent este vicepreședinte al Asociației
Internaționale de Literatură Comparată și mem-
bru în Biroul Executiv al Asociației Criticilor și
Cercetătorilor Literari din S.U.A. Membru al
Academiei Europene de Arte și Științe din Viena.
A fost distins cu Premiul ARA (1989), cu Premiul
Uniunii Scriitorilor din România (1994) și cu
Ordinul Național „Steaua României” în grad de
Comandor (2010).
NOVACU, VALERIU
(26 iunie 1909,
Pecica
, jud. Arad - 20 martie 1992,
Bucureşti
), fizician
Membru corespondent – 2 noiembrie 1948
După absolvirea Liceului „Moise Nicoară”
din
Arad
(1919-1927), a urmat cursurile Facultăţii
de Ştiinţe din Cluj (1927-1931), în 1931 luân-
du-şi licenţa în matematici, iar în 1932 în fizi-
că. În 1942 şi-a susţinut teza de doctorat
Sur la
théorie du photon
, devenind doctor în fizică.
Şi-a continuat specializarea în fizică teoretică la
Institutul „H. Poincar
é
” şi la Coll
è
ge de France din
Paris (1933–1934). A fost profesor de fizică teo-
retică la Facultatea de Matematică şi Fizică de la
Universitatea din Bucureşti (1947
–
1974), întoc-
mind cursuri şi culegeri, între care:
Curs asupra
teoriei electromagnetice
(1953);
Curs de electrodi-
namică
(1959);
Culegere de probleme de electrodi-
namică
(1964);
Mecanica teoretică. Curs
(1969);
Teoria relativităţii generale. Câmpul gravitaţional.
Lecţii
(1972). Între 1963 şi 1972 a fost şef de sec-
ţie la Institutul de Fizică din Bucureşti. De-a lungul
anilor, a ocupat diferite funcţii: ministru plenipo-
tenţiar al României la Stockholm(1949
–
1952), gu-
vernator, din partea României, la Agenţia Atomică
Internaţională de la Viena (1958
–
1959), membru
în consiliul ştiinţific al Institutului Internaţional de
Cercetări Nucleare de la Dubna (1956).
Prefect
al județului Timiș
(1945
–
1947). Paralel cu ac-
tivitatea didactică, a desfăşurat o intensă muncă
ştiinţifică în domeniile teoriei fotonice a luminii,
teoriei cuantice a câmpurilor şi teoriei particule-
lor elementare, rezultatele cercetărilor sale regă-
sindu-se în numeroase lucrări şi studii:
Evoluţia
concepţiei despre lumină
(1939);
Asupra formei
undoriale a ecuaţiei fotonului
(1939);
Contribuţii
la teoria fotonului
(1941);
Introducere în mecanica
ondulatorie
(1944);
Introducere în electrodinami-
că
(2 vol., 1955);
Electrodinamică
(1966);
Un nou
model bootstrap
(1966);
Teoria particulelor elemen-
tare
(1970);
Teoria cuantică a câmpurilor
(1984);
Bazele teoretice ale fizicii
(1990). A întocmit şi o
Istorie a fizicii
(1966).
ODOBLEJA, ŞTEFAN
(13 octombrie 1902, Izvoru Aneştilor, jud. Mehedinţi
– 2 octombrie 1978,
Drobeta-Turnu Severin
), medic
Membru post-mortem – 13 noiembrie 1990
După terminarea studiilor secundare la
Turnu Severin, în 1922 a intrat, prin concurs,
la Institutul Sanitar Militar, urmând, ca bursier,