285 / 414
285
(1932–1933). A desfăşurat o intensă activi-
tate didactică: asistent la Facultatea de Știinţe
a Universităţii din Cluj (1926–1934), confe-
renţiar (1934–1945), profesor (1945–1949)
la
Institutul Politehnic din Timişoara
, apoi
la Universitatea din Bucureşti (1949–1972),
profesor consultant (din 1972) la Institutul
Politehnic din Bucureşti; rector al
Institutului
Politehnic din Timişoara
(1947–1949) şi al
Universităţii din Bucureşti (1949–1950); mi-
nistru al Învăţământului Superior (1953–1956);
ministru al Învăţământului şi Culturii (1960–
1961, 1961–1962); ministru al Învăţământului
(1962–1963); vicepreşedinte al Consiliului de
Stat (1965–1967) şi al Marii Adunări Naţionale
(1969–1975). A desfăşurat o intensă muncă
de cercetare ştiinţifică în domeniile chimiei
analitice, chimiei fizice şi chimiei anorganice,
aducând însemnate contribuţii în studierea mo-
leculelor; a determinat constituţia şi proprietăţile
unor combinaţii complexe, de tipul cupro- şi
argento-tiosulfaţilor de amoniu, sodiu şi pota-
siu. În domeniul chimiei fizice, a elucidat meca-
nismul unor reacţii la întuneric. Autorul unei noi
concepţii privind reacţiile redox. A elaborat me-
tode conductometrice şi potenţiometrice pentru
dozarea wolframitelor, mercurului, acizilor li-
beri din sulfatul de aluminiu. A întreprins cer-
cetări sistematice privind folosirea combinaţiilor
hexaminocobaltice la dozarea cianurilor de fier
şi a acidului ortoclorobenzoic.
A elaborat o te-
orie de oxido-reducere în analiza volumetrică.
S-a ocupat de studierea descompunerii termice
a metanului, de reacţiile de alcooliză, de deshi-
dratarea unor cristalohidraţi şi de oxidare a unor
metale. A realizat lucrări privind fizico-chimia
sărurilor topite şi a unor lichide ionice, stabi-
lindu-le proprietăţile termodinamice, electrice,
refractometrice. Îi revine meritul de a fi inven-
tat procedeul de polimerizare a acrilnitrilului.
Rezultatele cercetărilor sale le-a făcut cunoscute
în peste 200 de lucrări şi studii, apărute în presti-
gioase reviste de profil din ţară şi din străinătate
(
Introducere în chimia fizică
;
Studiul cinetic al
reacţiilor eterogene cu ajutorul datelor termogra-
vimetrice
;
Forţe şi potenţiale
intermoleculare
ş.a.).
Redactor responsabil al unor periodice de profil:
„Studii şi cercetări chimice”, „Revue Roumaine
de Chimie”. Membru al Academiilor de Ştiinţe
din Budapesta, Moscova, New York, Praga, Sofia,
al Societăţii de Chimie din Franța, al Societăţii
Internaţionale de Electrochimie. Laureat al
Premiului de Stat (1962).
NĂDĂŞAN, ŞTEFAN
(19 august 1901,
Timişoara
– 23 septembrie 1967,
Timişoara
), inginer
Membru titular – 21 martie 1963
(membru corespondent – 2 iulie 1955)
Vicepreşedinte al Academiei Române (18 martie
1963 – 8 aprilie 1966)
Studii secundare la
Timişoara
(1911–
1915), la Eisenstadt, lângă Viena (1915–1918),
în 1918 luându-şi bacalaureatul la Györ. Între
1920 şi 1924 a urmat cursurile
Şcolii Politehnice
din Timişoara
, făcând parte din prima promoţie
de ingineri. Din 1924 a intrat în serviciul C.F.R.,
activând în
Atelierele C.F.R. din Timişoara
până
în 1948. În 1939 a susţinut prima teză de docto-
rat la
Politehnica din Timişoara
Rezistenţa di-
namică a fontei
, devenind doctor inginer. A des-
făşurat o bogată activitate didactică: asistent la
Catedra de rezistenţa materialelor (1925), şef de
lucrări (1939), profesor suplinitor (1940), pro-
fesor definitiv (1942); a fost decan al Facultăţii
de Electrotehnică (1949); şef al Catedrei de re-
zistenţa materialelor (1953). Pentru uzul studen-
ţilor a publicat
Rezistenţa materialelor
(4 vol.,
1957–1963) şi
Probleme de rezistenţa materiale-
lor
(1926, care a cunoscut apoi cinci ediţii, 1931,
1939, 1941, 1943, în colab.). În 1949 a înfiinţat
primul Institut de Proiectare în Construcţia de
Maşini, ulterior IPROM, pe care l-a condus până
în 1954. Din 1951 a organizat şi a condus Secţia
de oboseală şi ruperi fragile a metalelor din ca-
drul Centrului de Cercetări Tehnice al Bazei de
Cercetări Ştiinţifice din Timişoara. A fost direc-
tor al Bazei de Cercetări Ştiinţifice (1961–1962),
al Centrului de Cercetări Tehnice (1963–1966).
A iniţiat constituirea Comisiei de sudură a
Academiei Române, al cărei preşedinte a fost
între 1964 şi 1967; vicepreşedinte al Consiliului
naţional al inginerilor şi tehnicienilor. Redactor
responsabil al periodicelor „Studii şi cercetări de
metalurgie” şi „Revue Roumaine des Sciences