292 / 414
292
de la 1848–1849 din Transilvania, fiind căpi-
tan în garda română din Braşov. După 1854
a devenit cel mai apropiat colaborator al lui
Andrei Şaguna. A ocupat diferite funcţii: secre-
tar al Eparhiei Ortodoxe Române din Sibiu (din
1854), profesor la Institutul Teologic-Pedagogic
din Sibiu (1856–1870), vicar al Arhiepiscopiei
Sibiului (1870–1889), arhimandrit (1871); a
fost deputat în Dieta Transilvaniei (1863–1865),
membru în Senatul imperial din Viena, preşedinte
al Comitetului Naţional Român din Transilvania
(1878–1881). În 1889 a devenit
episcop al
Caransebeşului
. Împreună cu Al. Papiu-Ilarian,
a redactat la Cluj foaia manuscrisă „Zorile pen-
tru minte şi inimă”; s-a numărat printre iniţiato-
rii editării, în 1884, a gazetei „Tribuna”; a cola-
borat la diverse publicaţii ale vremii: „Telegraful
român”, „Foaia diecezană”, „Die Zukunft”, „Ost
und West”, „Wanderer” ş.a. A
publicat articole
privind istoria bisericii române în Evul Mediu
şi în epoca modernă (
Vechia metropolie ortodo-
xă română a
Transilvaniei, suprimarea şi restau-
rarea ei,
1870), precum şi la viaţa şi activitatea
lui Andrei Şaguna:
Arhiepiscopul şi mitropolitul
baron Andrei de Şaguna
(1879);
Memorialul
ar-
hiepiscopului şi metropolitului Andrei baron de
Şaguna sau Luptele naţionale-politice
ale români-
lor 1846–1873
(1889).
POPOVICI (POPOVICIU),
GHEORGHE
(25 aprilie 1862,
Cliciova, jud. Timiş
–
27 decembrie 1927,
Lugoj, jud. Timiş
),
preot, istoric
Membru corespondent – 29 mai 1909
Studii liceale la
Lugoj
şi universitare
(Facultatea de Teologie) la Cernăuţi (1881–
1885), unde, în 1886, şi-a susţinut doctoratul.
Şi-a continuat pregătirea la Viena, unde a audiat
cursuri la facultăţile de Litere şi de Teologie, pre-
cum şi la Institutul Superior Protestant. Hirotonit
preot (1887), a fost numit protopop al Lugojului
(1887–1927). A desfăşurat o intensă activita-
te politică, atât în cadrul Partidului Naţional
Român din Transilvania (al cărui vicepreşedin-
te a fost), cât şi ca
deputat de Lugoj în Dieta
din Budapesta
(1905, 1907), militând pentru
Unirea Transilvaniei cu România. După 1918
şi-a continuat activitatea politică ca senator (a
deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Senatului
României). Încă din anii studenţiei a colaborat
cu studii istorice, literare şi teologice la diver-
se publicaţii: „Candela”, „Drapelul”, „Foaia die-
cezană”, „Luminătorul” ş.a. A lăsat două volume
de
Cuvântări bisericeşti
(1898, 1904), un studiu
privitor la
Uniunea românilor din Transilvania cu
biserica romano-catolică
sub împăratul Leopold I
(1901) şi o
Istorie a românilor bănăţeni
(1904).
Postum i-a apărut
Memorii cu privire la integrita-
tea Banatului
(1929).
POPOVICI, TITUS VIOREL
(16 mai 1930, Oradea – 29 noiembrie 1994,
Tulcea), scriitor
Membru corespondent – 1 martie 1974
Studii liceale la Arad
şi Oradea şi uni-
versitare (Facultatea de Filologie) la Bucureşti. A
fost inspector în Comitetul pentru Artă de pe lâ-
ngă Consiliul de Miniştri (1952). A debutat încă
din anii studenţiei cu câteva schiţe apărute în
„Viaţa românească”. Ca romancier, a debutat în
1950 cu volumul
Mecanicul şi alţi oameni de azi,
semnat împreună cu Francisc Munteanu. I-au
urmat volumul de povestiri
Gusti Iluţ
(1955);
romanele
Străinul
(1955, care a cunoscut nouă
ediţii);
Setea
(1958, care a cunoscut opt ediţii);
Moartea lui Ipu
(1970);
Judecata
(1984);
Cutia