293
cu
ghete
(1990). A fost şi autorul unor piese
de teatru reprezentate pe scenele româneş-
ti:
Passacaglia, Puterea şi adevărul, Moştenirea
,
precum şi a unor scenarii de film, unele scrise
în colaborare:
Valurile Dunării, Furtuna, Setea,
Străinul, Pădurea spânzuraţilor, Dacii, Columna,
Mihai Viteazul, Atunci i-am condamnat pe toţi la
moarte, Puterea şi adevărul, Cu mâinile curate,
Ultimul cartuş, Actorul şi sălbaticii, Pe aici nu se
trece, Operaţiunea „Monstrul”, Ion, Secretul lui
Bachus, Horea, Noi cei din linia întâi, Secretul lui
Nemesis, Mircea, Momentul adevărului, Divorţ din
dragoste
ş.a
.
Membru în biroul Uniunii Scriitorilor
şi în Consiliul Cinematografiei. A fost distins
cu „Ordinul Muncii”, cls. III (1959), Ordinul
„Meritul Cultural”, cls. II (1969) şi cls. I (1981),
cu Ordinul „Steaua R.S.R.”, cls. III (1971).
POPOVICIU, TIBERIU
(16 februarie 1906,
Arad
– 29 octombrie 1975,
Cluj-Napoca), matematician
Membru titular – 21 martie 1963 (membru
corespondent – 2 noiembrie 1948)
Studii liceale la Arad
şi universitare
(Facultatea de Ştiinţe) la Bucureşti. La termi-
narea facultăţii, activitatea sa ştiinţifică era im-
presionantă: peste 60 de lucrări publicate în
„Jurnalul matematic”, „Curierul matematic” şi
„Buletinul Societăţii Studenţilor în Matematici”
din Bucureşti, 12 apărute în „Gazeta matema-
tică” şi în
„Revista matematică” din Timişoara
,
preocupările sale din această perioadă axân-
du-se pe problema teoriei numerelor, algebră
combinatorie, teoria polinoamelor speciale, geo-
metrie sintetică, analiză matematică şi analiză
numerică. Şi-a continuat pregătirea în Franţa
(1927–1933), la École Normale Supérieure din
Paris, unde şi-a luat o nouă licenţă în matema-
tici. În 1933 şi-a susţinut teza de doctorat
Sur
quelques propriétés
des fonctions d’une ou de deux
variables réelles
, devenind doctor în ştiinţele ma-
tematice. A fost secretar al Seminarului de ma-
tematică de pe lângă Facultatea de Ştiinţe din
Cluj (1933–1934), asistent (1934–1936), confe-
renţiar la Facultatea de Ştiinţe a Universităţilor
din Cernăuţi şi Bucureşti (1936–1942), profe-
sor agregat de teoria funcţiilor la Facultatea de
Ştiinţe a Universităţii din Iaşi (1942–1946), pro-
fesor titular de algebră superioară şi teoria nu-
merelor la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii
din Cluj (1946–1975); şef al Catedrei de analiză
matematică (din 1948); decan al Facultăţii de
Matematică şi Fizică din Cluj (1950–1953); di-
rector al Institutului de Calcul Numeric din Cluj,
pe care l-a organizat (din 1957), în cadrul căruia
a creat mai multe seminarii de specialitate (de
teoria calitativă a ecuaţiilor diferenţiale, de cer-
cetări operaţionale, de nomografie etc.). În 1947,
la Universitatea din Cluj, a înfiinţat Seminarul
de analiză numerică şi teoria aproximării. Prin
grija sa, în 1959, s-a reluat publicarea, la Cluj,
într-o serie nouă, a vechii reviste „Mathematica”;
a condus şi activitatea revistei „Studii şi cercetări
matematice” a Institutului de Calcul al Academiei
Române. În 1967 a înfiinţat seminarul itinerant
de ecuaţii funcţionale, iar în 1972 „Revue d’Ana-
lyse Numérique et la Théorie de l’Approxima-
tion”. De numele său se leagă crearea şcolii clu-
jene de analiză matematică, fiind şi fondatorul
şcolii române de analiză numerică. A lăsat lu-
crări în domeniul analizei matematice, analizei
numerice, analizei funcţionale, algebrei, teoriei
numerelor, teoriei aproximării; a reuşit crearea
teoriei funcţiilor convexe de ordin superior; a
pus în evidenţă comportarea funcţiilor reale de
o variabilă reală faţă de mulţimea polinoame-
lor de un grad dat
n
. S-a ocupat de prelungirea
şi aproximarea acestor funcţii prin polinoame,
aproximarea funcţiilor convexe de ordin supe-
rior prin funcţii elementare şi deducerea unei
formule de medie generală. A
elaborat formule-
le fundamentale ale calculului diferenţelor di-
vizate; a cercetat precizia calculului numeric în
interpolarea prin polinoame; a dat o nouă teorie
structurii restului în formulele liniare de interpo-
lare ale analizei; a generalizat formula clasică de
integrare numerică a lui Gauss. În domeniul alge-
brei, a făcut cercetări privind unele clase speciale
de polinoame, teorema lui Laguerre etc. În teoria
numerelor, s-a aplecat asupra aplicării algorit-
mului lui Euclid pentru aflarea celui mai mare
divizor comun a două numere date, completând




