283 / 414
283
premieră mondială, dispozitivul „Taurus” de su-
dat electric şinele pentru realizarea căilor ferate
fără joante (1938). Ca electrician, a obţinut o
serie de soluţii în vederea combustiunii cu ran-
dament ridicat a cărbunelui; a stabilit metode
de înmuiere şi topire a cenuşii din cărbuni şi a
colaborat la întocmirea şi realizarea planului
de electrificare a ţării. Ca metalurg, a studiat
însuşirile metalelor şi aliajelor în prezenţa apei
şi a aburului, iar ca matematician s-a preocu-
pat îndeaproape de încercarea materialelor, de
plasticitatea şi rezistenţa corpurilor eterogene.
În privinţa exploatării căii ferate continue, a
studiat două aspecte majore: ruperea şinei iar-
na, datorită solicitării la tracţiune, şi flambajul
căii şi ruperea şinei vara, datorită solicitării la
compresiune, arătând în ce condiţii se întâm-
plă astfel de fenomene. Rezultatele studiilor şi
experimentelor sale se regăsesc în numeroase
lucrări, între care:
Tehnologia mecanică
(1926);
Construcţia şi întreţinerea tramvaielor
(1928);
Aplicarea sudurii electrice la fabricarea piese-
lor de maşini şi la construcţiile metalice
(1929);
Instalaţiune mobilă pentru sudarea şinelor de cale
ferată, lucrând după procedeul electric
(1939);
Maşinile pentru încercarea materialelor
(1939);
Uzura şinelor de tramvai
(1940);
Linii ferate su-
date
(1941);
Sudura aluminiului şi aliajelor sale
(1943);
Procedeele industriale de sudură
(2 vol.,
1961);
Tracţiunea electrică
(1961);
Sudarea me-
talelor
(1965) ş.a.
MOCIONI (MOCSONY), ANDREI
(27 iunie 1812, Budapesta – 23 aprilie 1880,
Foeni,
jud. Timiş
), jurist
Membru de onoare – 12 septembrie 1870
(membru fondator – 22 aprilie 1866)
Studii liceale şi universitare la Pesta,
unde, în 1832 şi-a luat licenţa în drept. A ocupat
diferite funcţii:
vicenotar în administraţia fos-
tului comitat Torontal
(1836), protojude dis-
trictual, comisar districtual (1843), preşedinte al
unei comisii banatice (1849). În 1856 s-a retras
la moşia sa de la
Foeni
. În 1866, convocându-se
la Viena un consiliu de notabili pentru a trata re-
constituirea monarhiei pe baze noi, a făcut parte
din acest senat imperial, susţinând reorganiza-
rea statului pe principii naţionale, memorandul
său fiind însă respins. Ulterior, a trimis împăra-
tului de la Viena un memoriu însoţit de 12 000
de semnături, prin care propunea declararea
Banatului ca provincie aparte sau alipirea lui la
Transilvania. În 1861 a solicitat convocarea unui
congres naţional pentru „constituirea tuturor ro-
mânilor într-un corp politic unic, o ţară corona-
lă cu tip şi caracter român”. Alături de Andrei
Şaguna, a militat pentru înfiinţarea Mitropoliei
române.
MUNTEANU, IOAN
(n. 23 iunie 1938,
Igriş, jud. Timiş
), medic
Membru de onoare – 20 decembrie 2004
A urmat cursurile şcolii primare în co-
muna natală Igriş, jud. Timiș (1945–1951), pe
cele gimnaziale şi liceale (
Liceul „V. Babeş
”)
la Timişoara
(1951–1955). În 1961 a absolvit
Facultatea de Medicină „Victor Babeş” din
Timişoara
ca şef de promoţie. În timpul facul-
tății a ocupat prin concurs posturile de externat
și internat. A urcat treptele profesionale, ajun-
gând șef al Clinicii I (1980–1987), apoi șef de
catedră la
Departamentul de obstetrică-gine-
cologie Timișoara
(1990–2008). S-a specializat
la Clinica Universitară Giulești București (1973),
Institutul Oncologic din Cluj-Napoca (1976),
Center for Micro-surgery Academic Hospital
„St. Rafael”
din Leuven (Belgia, 1978),
County
Hospital Long Island
din New York; Universitatea