282 / 414
282
de Comerţ din Braşov (1905–1908),
univer-
sitare (teologia
, 1909–1912) la
Arad
, Sibiu,
Caransebeş
(1909–1912) şi la Bucureşti
(Facultatea de Litere şi Filosofie, 1912–1914). A
fost învăţător la Geomal (1914–1916), apoi în-
văţător şi preot-paroh la Boholt, jud. Hunedoara
(1916–1922). Între 1922 şi 1947 a fost direc-
tor al Arhivelor Statului din Cluj, calitate în
care le-a organizat şi dezvoltat, el însuşi depis-
tând numeroase documente; subsecretar de
stat la Ministerul de Interne (1931–1932) şi
la Ministerul Instrucţiunii Publice şi Cultelor
(1933). În 1950 a fost arestat în lotul miniştrilor
antonescieni şi închis la Sighet (până în 1955).
Autor a numeroase lucrări, studii şi articole pri-
vind istoria socială a Transilvaniei, legăturile
existente de-a lungul veacurilor între cele trei
ţări române, istoria bisericii româneşti:
Cronica
popii Vasilie din Scheiul Braşovului. c. 1650. Cu
note şi lămuriri
(1913);
Şerban Vodă Cantacuzino
şi biserica românească din
Ardeal
(1915);
Istoria
bisericii şi a vieţii religioase a românilor din
Ardeal şi Ungaria
(1918);
Relaţiile comerciale
ale Ţării Româneşti cu Ardealul până în veacul
XVIII
(1920);
Istoria neamului românesc
(1922);
Relaţiile mitropolitului Şaguna cu românii din
Principatele Române
(1925);
Din istoria artei
religioase române. Zugravii bisericilor
române
(1926);
Păstori ardeleni în Principatele Române
(1926);
Relaţiile Bisericii Române Ortodoxe din
Ardeal cu Principatele Române în veacul XVIII
(1928);
Viaţa bisericească a românilor din Ţara
Oltului
(1930);
Lămuriri noi cu privire la Revoluţia
lui Horia
(1933);
Domni din Principatele Române
pribegi în Transilvania în veacul XVII
(1934);
Domni şi boieri din Ţările Române în oraşul Cluj
şi românii din Cluj
(1935);
Din istoria dreptului
românesc din Transilvania
(1935);
Mănăstirile ro-
mâneşti din Transilvania şi Ungaria
(1936);
Viaţa
Bisericii Ortodoxe Române din Transilvania în cei
din urmă douăzeci de ani
(
1919–1939
) (1940);
Contribuţii la studiul populaţiei din Transilvania
în trecut
(2 vol., 1941–1942);
Drăguş, un sat
din Ţara Oltului (Făgăraş)
(1945);
Din relaţiile
noastre cu Rusia. Fraţii David şi Teodor Corbea
din Braşov în slujba poporului român ca luptători
contra Unirii cu Roma, ca diplomaţi şi scriitori
(1960);
Şcolile de muzică şi cântare bisericească
din Iaşi (1558) şi Bucureşti
(1711–1823) şi ro-
mânii din Transilvania
(1965);
Emigrări româ-
neşti din Transilvania în sec. XIII–XX
(1971) ş.a. A
fost și autorul unor lucrări cu caracter biografic:
Bibliografia scrierilor lui Nicolae Iorga (Ce
a scris
Nicolae Iorga). Viaţa şi activitatea lui
(1913);
Activitatea istorică a lui Nicolae Iorga
(1921);
Regele Ferdinand al României
(1925);
Bibliografia
operelor lui Nicolae Iorga
(1931);
Din relaţiile şi
corespondenţa poetului Gh. Sion cu contemporanii
săi
(1939);
Din
corespondenţa poetului Gheorghe
Sion. Viaţa şi activitatea sa
(1940);
Episcopul
Dionisie Novacovici (în anii 1761–1767)
(1973).
MICLOŞI, CORNELIU
(5 martie 1887,
Covăsânţ, jud. Arad
–
10 august 1963,
Timişoara
), inginer
Membru titular – 2 iulie 1955
Studii liceale la
Arad
şi superioare la
Karlsruhe (Facultatea de Electrotehnică) şi la
Budapesta (Facultatea de Mecanică), obţinând
în 1909 diploma de inginer mecanic; în 1912
şi-a luat titlul de doctor în ştiinţe tehnice. A fost
asistent la Facultatea de Mecanică a Universităţii
Tehnice din Budapesta (1909–1912), inginer în
diferite unităţi industriale (1912–1918), docent
al Universităţii Tehnice din Budapesta (1918–
1919), director al Întreprinerilor comunale din
Timişoara (1919–1948), profesor suplinitor
la
Şcoala Politehnică din Timişoara
(1925–
1930), profesor la
Politehnica din Timişoara
(1947–1963), unde a predat cursul de utilizări
ale energiei electrice în industrie, iar apoi pe
cel de acţionări electromecanice; preşedinte
al Cercului pentru încurajarea sudurii (1938–
1945). A fost director al revistei „Sudura” din
Timişoara (1938–1945); şeful Secţiei de su-
dură din cadrul
Bazei de Cercetări Ştiinţifice
şi Tehnice din Timişoara
(1951–1955); direc-
tor al
Centrului de Cercetări Tehnice din Baza
Timişoara
(1955–1963). Problema principală
căreia i s-a dedicat a fost sudarea prin presiune
cap la cap prin topire intermediară şi aplicarea
ei pentru şinele de cale ferată. A inventat, în