286 / 414
286
Techniques. Série de Métalurgie” (1963–1967).
Pe tărâm ştiinţific, şi-a desfăşurat activitatea în
domeniul rezistenţei materialelor şi încercărilor
de metale. A fundamentat introducerea sudării
prin topirea intermediară la barele de oţel-beton
şi la şinele de cale ferată; a făcut ample cercetări
pentru introducerea construcţiilor sudate din oţel
aliat cu mangan, studii de oboseală, fragilitate şi
fluaj. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în
numeroase lucrări şi studii, între care:
Sudarea
barelor de fier pentru
construcţiuni de beton armat
(1940);
Noţiuni elementare de rezistenţa materi-
alelor
(1947);
Oboseala metalelor
(1962);
Studii
şi cercetări de rezistenţă şi încercări de materia-
le
(1965);
Încercări şi analize de metale
(1965)
ş.a. Membru de onoare al Academiei de Ştiinţe
din Budapesta (1965). A fost distins cu „Meritul
Ştiinţific” (1966). „Profesor Emerit” (1964).
NEMOIANU, VIRGIL
(n. 12 martie 1940, București), critic, filosof al
culturii, eseist și traducător român, S.U.A.
Membru de onoare – 26 noiembrie 2015
A urmat cursurile
Liceului „Traian Doda”
din
Caransebeș
și a Liceului „Titu Maiorescu”
(azi „I. L. Caragiale”) și ale Facultății de Litere a
Universității din București (1956–1961). După o
scurtă perioadă în care a fost redactor de limbi
străine la Editura Academiei Române și la revista
„Contemporanul”, a fost asistent (1964), apoi lec-
tor (1964–1975) la Catedra de Limba și literatura
engleză a Universității din București. Între 1969
și 1971 a făcut studii doctorale la University of
California din San Diego, unde, în 1971, și-a sus-
ținut teza de doctorat
The Growth and Uses of the
Idilic Model in Literature
. A fost lector de limbă
și civilizație românească la
University of London
,
Facultatea de Studii Slave și Est-Europene și
la
Cambridge University
, Colegiul
Trinity Hall
(1973–1974). În 1975 s-a stabilit în S.U.A.,
unde a fost asistent la University of California,
Berkeley, catedrele de studii slave și est-europe-
ne de literatură comparată (1975–1978), lector
la University of Cincinnati, Catedra de literatu-
ră engleză și comparată (1978–1979), confe-
rențiar, apoi profesor (1979–1993) la Catholic
University of America din Washington. În pre-
zent deține Catedra specială „William J. Bayron
Distinguished Professorship” la aceeași universi-
tate. Între 1979 și 1994, a fost director al pro-
gramului de literatură comparată la Catholic
University of America, iar între anii 1989 și 1991,
prorector-asociat al aceleiași universități. A fost
Visiting Professor la Universitatea din Amsterdam
(1995). A debutat în 1971 în revista „Teatru”. A
colaborat la numeroase publicații române și stră-
ine: „Analele Universității București”, „Anuaria
de Litterature Comparate”, „Apostrof”, „ARA
Bulletin”, „Canadian Review of Comparative
Literature”, „Contemporanul”, „Contrapunct”,
„Dilema”, „Don Quijote”, „Familia”, „Georgia
Review”, „International Journal of Roumanian
Studies”, „LanguageQuaterly”, „Luceafărul”, „New
Litterature History”, „Orizont”, „Poetics Today”,
„Ramuri”, „Revista de istorie și teorie literară”,
„România literară”, „Secolul 20”, „Southeastern
Europe”, „Synthesis”, „Tribuna”, „Viața româneas-
că”, „World Literature Today” ș.a. Este autorul a
peste 15 cărți și 600 de articole și recenzii apăru-
te în Anglia, Canada, Elveția, Germania, Olanda,
Statele Unite, România, Ungaria și în alte țări, re-
feritoare, în principal, la romantismul european,
teoria literaturii și istoria intelectuală a secolelor
al XIX-lea și al XX-lea:
Studii de stilistică și poe-
tică
(1966);
Structuralismul
(1967);
Simptome
(1969);
Calmul valorilor
(1971);
Utilul și plăcutul
(1973);
Dezvoltarea și utilizarea modelului idilic
în literatură
(1996);
The Taming of Romanticism.
European Litterature and the Age of Biedermeier
(1998; ed. rom.
Îmblânzirea romantismului.
Literatura europeană și epoca Biedermaier
, 1998);
A Theory of Secondary. Literature, Progress and
Reaction
(1989; ed. rom.
O teorie a secundarului.
Literatură. Progres și reacțiune
, 1997);
Surâsul
abundenței. Cunoaștere lirică și modele ideologice la
Ștefan Augustin Doinaș
(1994);
Arhipelag interior.
Eseuri memorialistice 1940–1975
(1994);
Jocurile
divinității. Gândire, libertate și religie la sfârșit de
mileniu
(1997);
România și liberalismele ei. Atracții
și împotriviri
(2000);
Tradiție și libertate. Interviuri
(2001);
Înțelepciunea calmă
(2002);
Nonfictional
Romanitc Prose: Expanding Borders
(editor)