281 / 414
281
şi prin conducerea activităţii colectivului a de-
venit ctitorul unei puternice şi prestigioase şcoli
timişorene de embriologie şi teratologie experi-
mentală. Personal şi împreună cu colaboratorii
săi a adus contribuţii de notorietate naţională
şi internaţională, citate frecvent în literatura de
specialitate în mai multe domenii ca: dezvoltarea
reactivităţii embrionului şi a anexelor sale; bio-
logia heterogrefelor embrionare; formarea orga-
nelor axiale (somitogeneza); reproducerea ex-
perimentală a malformaţiilor sistemului nervos
central, ale inimii şi vaselor mari, ale membrelor,
ale feţei; rolul morţii celulare în dezvoltarea nor-
mală şi patologică; mecanismul stratigenezei în
scoarţa cerebrală. Cercetările sale s-au valorificat
în peste 120 de lucrări publicate în ţară şi străi-
nătate, comunicări şi rapoarte, filme de cercetare
(
Cercetări de embriologie experimentală
;
Probleme
de
morfopatologie
;
Anatomia topografică a em-
brionului uman
;
Curs de biologie medicală
ș.a.).
Membru al Academiei de Ştiinţe Medicale din
România, al Societăţii Europene de Embriologie,
al Societăţii Europene de Teratologie. A fost
distins cu Premiul „Victor Babeş” al Academiei
Române (1948) și cu „Meritul Sanitar”, cls. II.
Laureat al Premiului de Stat (1954).
MERCEA, VICTOR
(2 ianuarie 1924,
Timişoara
– 29 iunie 1987, Cluj-
Napoca), fizician
Membru corespondent – 21 martie 1963
Studii liceale şi superioare (
Facultatea
de Electromecanică
, 1942–1947) la
Timişoara
.
În 1949 şi-a susţinut teza de doctorat referitoare
la fenomenele de transport în gaze (vâscozitate
şi conductibilitate termică); în 1963 a primit ti-
tlul de doctor docent. Din 1947 a funcţionat în
învăţământul superior, la Facultatea de Fizică
a Universităţii din Cluj-Napoca, fiind numit,
în 1963, profesor titular la Catedra de Fizica
Solidului, Magnetism şi Electronică, pe care a
condus-o între 1963 şi 1972; decan al Facultăţii
de Fizică a Universităţii din Cluj (1981–1984);
director al Institutului de Tehnologie Izotopică
şi Moleculară din Cluj (din 1965). A făcut cer-
cetări fundamentale în domeniul separării apei
grele, construind pentru prima dată în România
o staţie pilot de separare a izotopului greu al
azotului. Din 1970 a participat la programul
„Intercosmos”; a construit cel dintâi spectograf
de masă specială pentru studiul atmosferei su-
perioare, aparat lansat cu satelitul „Intercosmos
12”. A întreprins cercetări într-o serie de domenii
ale fizicii moleculare: analiza şi separarea izoto-
pilor, producerea apei grele, spectrometria de
masă, efecte izotopice în ciocniri moleculare etc.,
ale căror rezultate se regăsesc în numeroase lu-
crări şi studii:
Evaporarea lichidelor în apropierea
echilibrului
(1952);
Separator de gaze
(1952);
Curgere capilară de gaze
(1954);
Structura ma-
terialelor poroase
(1954);
Electroliza în curent
ondulat
(1955);
Curgerea amestecurilor gazoase
prin membrane poroase
(1957);
The Separation
of Isotopes in Dual-Temperature Systems with
Open Circuits
(1967);
Fizica moleculei
(1975);
Introducere în spectrometria de masă
(1978);
Investigaţii în domeniul energiei
(1982) ş.a. Autor
a două brevete de invenţie referitoare la proce-
sele de producere a apei grele (1968 şi 1969).
Membru al Societăţii Nucleare din S.U.A.
METEŞ, ŞTEFAN
(27 decembrie 1886, Geomal, jud. Alba – 30 iunie
1977, Cluj-Napoca), preot, istoric
Membru corespondent – 7 iunie 1919
(repus în drepturi – 3 iulie 1990)
Studii gimnaziale la Aiud (1898–1902)
şi Sibiu (1902–1905), apoi la Şcoala Superioară