236 / 414
236
„Grigore T. Popa” din Iaşi (2004), „Victor Babeş”
din Timişoara (2004), de Medicină şi Farmacie
din Craiova (2006), din Oradea (2010). Membru
titular al Academiei de Ştiinţe Medicale din
România (din 1993), al Academiei de Ştiinţe
din New York (1984). A fost distins cu premiile
„Emil Racoviţă” al Academiei Române (1987),
„Iuliu Moldovan” (1994), Marele premiu „Iuliu
Haţieganu” (2003, 2004), „Opera Omnia”
(2003), „Laurii Ştiinţei” (2003), „Omul Anului
2003”, Premiul
Presei Clujene
(2004), Premiul
de excelenţă „Viaţa Medicală”
(2009), cu meda-
liile: „Iuliu Haţieganu” (1994), „Grigore T. Popa”
(2002), „Vasile Goldiş” (2003), „Victor Babeş”
(2004), Medalia de aur a Academiei Oamenilor
de Ştiinţă (2004, 2015), de aur „Vasile Goldiş”
(2015), cu Diploma „Meritul Academic” (2014),
cu Ordinul „Steaua României” în grad de cavaler
(2015) etc. Cetăţean de Onoare al Municipiului
Cluj-Napoca (2004), Senior al Cetăţii (2009,
Cluj-Napoca) „George Em. Palade Distinguished
Award Citation” (Wayane State University Scool
of Medicine, 2014) etc. A primit premii internaţi-
onale: al Uniunii Medicale Balcanice (1987), „K.
Miras” al Federaţiei Balcanice de Laborator Clinic
(2000) etc. Profesor de Onoare al Universităţii de
Medicină şi Farmacie din Târgu Mureş (2004).
A format o şcoală de biologie celulară şi medi-
cină moleculară la Cluj-Napoca. În cinstea sa,
Fundaţia „Octavian Fodor” şi Universitatea de
Medicină şi Farmacie „Iuliu Haţieganu” au insti-
tuit, în 2008, Premiul „Gheorghe Benga descope-
ritorul aqu- aporinelor”). Din 2013 este acordat
de Fundația Gheorghe Benga.
BENIUC, MIHAI
(20 noiembrie 1907,
Sebiş, jud. Arad
–
24 iunie 1988, Bucureşti), psiholog şi scriitor
Membru titular – 2 iulie 1955
Studii liceale la Arad
(1921–1928)
şi universitare la Cluj (Facultatea de Litere
şi Filosofie, 1928–1931). Şi-a continuat pre-
gătirea în domeniul psihologiei animale la
Hamburg. În 1934 şi-a susţinut teza de doctorat
Învăţare şi inteligenţă la animale. Formarea dru-
mului indirect la peştele combatant
, devenind
primul specialist român în psihologie animală
şi comparată
.
A fost preparator la Institutul de
Psihologie din Cluj (1932–1938), conferenţiar
universitar (1943–1946), consilier cultural la
Ambasada Română din Moscova (1946–1948),
profesor de psihologie la Universitatea din
Bucureşti (1965–1974). A adus contribuţii în
domeniul psihologiei animale:
Problema funcţi-
onală în psihologia comparată
(1938);
Aspectul
psihologic al
instinctului
(1941);
Ce sunt şi ce
pricep animalele
(1968);
Psihologia animală,
comparată şi
evolutivă
(1970);
Psihologia evo-
lutivă şi comparată
(1975) ş.a. S-a manifes-
tat şi în domeniul literar. A colaborat cu ar-
ticole despre literatură, probleme cetăţeneşti
şi politice în presa vremii: „Contemporanul”,
„Gând românesc”, „Lumea”, „Societatea de
mâine”, „Tinereţea”. În 1928 a debutat în re-
vista „Bilete de papagal”, continuând să pu-
blice versuri şi eseuri în „Abecedar” şi „Pagini
literare”, reunite apoi în
Cântece de pierza-
nie
(1938). Au urmat volumele:
Cântece noi
(1940);
Poezii
(1943);
Oraşul pierdut
(1943);
Un om aşteaptă răsăritul
(1946);
Versuri ale-
se
(1949);
Steaguri
(1951);
Pe-aici nu se trece
(1953);
Partidul m-a învăţat
(1954);
Mărul de
lângă drum
(1954);
Trăinicie
(1955);
Ură per-
sonală
(1955);
Azima
(1956);
Călător prin con-
stelaţii
(1957);
Inima bătrânului Vezuv
(1957);