234 / 414
234
BĂRGLĂZAN, AUREL
(27 martie 1905, Porumbacu de Sus, jud. Sibiu –
17 octombrie 1960,
Timişoara
), inginer
Membru corespondent – 2 iulie 1955
Studii secundare la Braşov şi Sibiu şi
superioare (Şcoala Politehnică) la Timişoara
(1923–1928). În 1940 a obţinut titlul de doctor
inginer la Şcoala Politehnică din Timişoara cu
teza
Transformatorul hidraulic. Studiul teoretic şi
experimental
, prima teză de doctorat din România
în domeniul hidraulic, care, datorită originalităţii
ei, a conferit autorului brevet de inventator.
A efectuat stagii de specializare şi documentare
la politehnicile din Viena, Praga, Zürich, Berlin,
Budapesta, Torino şi Milano, precum şi la uzinele
„I. M. Voith”, „St. Poltan” din Austria, „Esscher
Wyss” din Zürich, „Siemens” din Berlin. A fost
asistent (1928–1931), conferenţiar (1931–
1942), profesor (1942–1960)
la Politehnica
din Timişoara
; şef al Catedrei de maşini
hidraulice (1948–1960), decan al Facultăţilor de
Electromecanică şi Mecanică (1942–1960) de la
Politehnica din Timişoara
; a condus
Secţia de
cavitaţie de la Baza de Cercetări Ştiinţifice din
Timişoara
a Academiei Române; ambele unităţi –
Catedra de maşini hidraulice şi Secţia de cavitaţie
– le-a înfiinţat şi îndrumat în perioada lor de
formare şi dezvoltare. A contribuit la înfiinţarea
şi dezvoltarea Laboratorului de maşini hidraulice
de la Politehnica din Timişoara, pentru care a
primit în 1953 titlul de Laureat al Premiului de
Stat. Investigaţiile ştiinţifice au fost orientate spre
domeniile: hidrodinamica turbomaşinilor şi a
reţelelor de profile, precum şi spre fenomenul de
cavitaţie. A elaborat şi a dezvoltat noi metode de
proiectare optimizată a turbomaşinilor. Activitatea
sa ştiinţifică este concretizată în peste 100 de
lucrări publicate în reviste de prestigiu din ţară şi
de peste hotare:
Câmpul hidrodinamic la o turbină
Kaplan
(1934);
Turaţiile maxime şi minime posibile
în cazul unei staţiuni de pompare dată
(1943);
Maşini hidraulice
(2 vol., 1948, 1951);
Fenomenul
de cavitaţie
la maşinile hidraulice
(1954);
Consideraţii asupra fenomenului hidraulic în zona
de trecere de la rotor la tubul de aspiraţie la turbine
(1956);
Turbotransmisiile hidraulice
(1957, în
colab.);
Contribuţii la determinarea condiţiilor
constructive ale profilelor anticavitaţionale
(1958);
Încercarea maşinilor hidraulice şi
pneumatice
(1959, în colab.) ş.a. A desfăşurat şi
o valoroasă activitate tehnică: între 1931 şi 1938
a proiectat, realizat şi încercat, în Laboratorul de
maşini hidraulice, un mare număr de rotoare de
turbină Francis şi Kaplan; a proiectat, având ca
modele unele din aceste rotoare, turbinele din
centralele hidroenergetice Suceava, Sâmbăta
de Sus, Vălenii de Munte, Zărneşti, Moldova
Nouă ş.a. În 1938 a devenit consilier la U.D.
Reşiţa pentru domeniul maşinilor hidraulice şi
pneumatice. În 1939 a proiectat o pompă pentru
furnale denumită „pompa Bărglăzan”. Ulterior, a
proiectat, împreună cu colaboratorii săi, turbinele
Pelton (P=3000 kw) şi Francis (P=1100 kw)
de la Văliug Crăinicel (1949–1951), turbinele
Kaplan de la Târgu Mureş (P=2*750 kw) (1952).
A înfiinţat şi a dezvoltat colectivele de proiectări
de maşini hidraulice de la U.D. Reşiţa (1949) şi
din cadrul Institutului de Cercetări şi Proiectări
Echipamente Hidroenergetice de la Reşiţa; a
susţinut şi a dezvoltat halele pentru construcţia
acestor maşini la UCM Reşita. A fost distins
cu Premiul de Stat, cls. I (1953) și cu „Ordinul
Muncii”, cls. II (1954).
BENGA, GHEORGHE
(n. 26 ianuarie 1944,
Timişoara
), medic
Membru titular – 5 iunie 2015
(membru corespondent – 29 noiembrie 2001)
A studiat la Liceul „Emil Racoviţă”
din Cluj (1950–1961), absolvind ca şef de