233 / 414
233
sau activităţi biologice, fiind util în proiectarea
medicamentelor; a introdus în chimie „grafu-
rile de reacţie”; a aplicat grafurile chimice la
fullerene şi nanotuburi. În matematică, două
grafuri cubice minime cu circuite minime de
10 şi 11 puncte sunt cunoscute sub numele
de „Balaban’s 10 cage & 11-cage”. Rezultatele
cercetărilor sale se regăsesc în 17 cărţi la care
este autor ori editor, 75 capitole în cărţi editate
de alţi autori, peste 780 de articole ştiinţifice
publicate în periodice de prestigiu din ţară şi
străinătate, precum și 30 brevete, din care 5
înregistrate în S.U.A. Membru în colegiile de
redacţie ale unor publicaţii de specialitate din
ţară şi din străinătate: „Revue Roumaine de
Chimie”, „Revista de chimie”, „Mathematical
Chemistry” (Germania), „SAR and QSAR in
Environmental Research” (Franţa), „Arkivoc”
(S.U.A.), „Internet Electronic Journal of
Molecular Design” (S.U.A.), „Scientometrics”
(Ungaria), „Polycyclic Aromatic Compounds”
(Marea Britanie), „Journal of Radioanalytical
Chemistry” (Ungaria), „Advances inHeterocyclic
Chemistry” (S.U.A.), „Organic Preparations
and Procedures International” (S.U.A.) ş.a.
Membru de onoare al Academiei Ungare de
Ştiinţe (2002), membru al Academiei Europene
de Ştiinţe şi Arte (Salzburg, 1997) şi al
Academiei Mondiale a Chimiştilor Organicieni
Teoreticieni (Paris, 1983), membru cotizant al
societăţilor de chimie din România, Germania,
Marea Britanie şi S.U.A.
Doctor honoris causa
al
Universităţii de Vest din Timişoara
(1997).
A fost distins cu Premiul „Herman Skolnik”,
decernat de Societatea de Chimie din S.U.A.
pentru aplicaţiile teoriei grafurilor în documen-
tarea chimică (1994) şi cu Ordinul Naţional
„Serviciul Credincios” în grad de Mare Ofiţer
(2000). Cetăţean de onoare al municipiului
Petroşani (1999).
BARTÓK BÉLA VIKTOR JÁNOS
(25 martie 1881,
Sânnicolau Mare, jud. Timiş
– 26 septembrie 1945, New York), compozitor,
pianist, muzicolog şi folclorist, Ungaria
Membru post-mortem – 31 ianuarie 1991
A studiat pianul și compoziția la Presburg
(azi Bratislava, Slovacia) și la Academia Regală
de Muzică din Budapesta, unde între 1908 și
1934 a funcționat ca profesor de pian, ulterior
la Academia de Ştiinţe din Budapesta în dome-
niul folclorului muzical (1934–1940). În 1940
a emigrat în S.U.A., unde, între 1940 şi 1941 a
lucrat la Columbia University şi ca profesor de
muzică în New York. S-a aplecat cu deosebire
asupra creaţiei populare, pentru studierea căreia
a întreprins numeroase călătorii, în timpul cărora
a înregistrat un număr impresionant de cântece.
A alcătuit cea mai bogată culegere de melodii
populare româneşti (circa 4000):
Cântecele
populare ale românilor bihoreni
;
Muzica populară
românească din Maramureş
;
Dialectul muzical
românesc din Hunedoara.
Împreună cu Kodály
Zoltán, a dat la iveală o culegere de muzică
folclorică maghiară, românească, sârbească,
croată, turcească şi nord-africană, publicată în
12 de volume. A compus: muzică pentru scenă
(opera
Castelul Barbă Albastră,
1911; baletele
Prinţul pădurilor
, 1916 şi
Mandarinul miraculos,
1919), muzică vocală (
Cantata profană
)
,
muzică
simfonică (
Simfonia „Kossuth”,
1903, suite,
Şapte
dansuri româneşti, Muzică pentru coarde, percuţie
şi celestă, Divertisment pentru coarde, Concertino
pentru orchestră,
trei concerte pentru pian și
orchestră, un concert pentru vioară), muzică
de cameră (
Șase cvartete pentru instrumente de
coarde
) etc.