242 / 414
242
aplecat îndeosebi asupra studiilor de fiziopa-
tologie şi terapeutică chirurgicală în domeniul
afecţiunilor vasculare; a pus bazele angiologiei şi
flebologiei în România; a introdus scleroterapia,
colectomia ideală, procedeele aloplastice în even-
traţie. Rezultatele cercetărilor sale se regăsesc în
numeroase lucrări apărute sub semnătură pro-
prie sau în colaborare, în prestigioase reviste de
profil din ţară şi din străinătate:
Boala varicoasă
(1953);
Tromboza venoasă a membrelor inferioare
(1957);
Leziunile trombotice ale microcirculaţiei
în stările de şoc
(1973);
Ghid terapeutic în bolile
cardiovasculare
(1975);
Angiografia în practica
medicală
(1977) ş.a.
A acordat atenţie proble-
melor de etică profesională:
Educaţia estetică în
chirurgie
(1966);
Simţul clinic şi arta diagnosticu-
lui
(1973);
Dincolo de bisturiu în chirurgie
(1988);
Gândirea şi îndemânarea
în chirurgie
(1992);
Medicina în
perspectiva vârstei a treia
(1996)
ş.a.
S-a remarcat şi în pictură (în 1931 a expus
la Strasbourg
16 portrete de profesori lucrate
în laviu intitulate „Têtes de patrons”) şi în lite-
ratură, semnând volumele pentru copii
Comoara
din peşteră
(1982);
Cei doi fraţi gemeni şi balau-
rul
(1985); volumul de memorialistică
Regăsirile
lui Asklepios
(1989). Membru al Academiei de
Ştiinţe Medicale (1969), al Societăţii Române de
Angiologie şi Chirurgie Vasculară, al Societăţii
Române de Flebologie, al Societăţii Internaţionale
de Chirurgie, al Societăţii Europene de Chirurgie
Cardio-Vasculară, al Societăţii de Flebologie din
Franța, al Societăţii de Angiologie din Germania,
al Societăţii Internaţionale de Chirurgie
Digestivă; membru al Uniunii Scriitorilor din
România.
Doctor honoris causa
al Universităţii de
Medicină din Timişoara (1996). A fost distins cu:
Medalia „Souvenir Française” (1938), Medalia
de aur „Renaissance Française” (1938), ordinele
„Coroana României” (1942), „Meritul Ştiinţific”
(1966), „Meritul Sanitar” (1971). Cetăţean de
onoare al municipiului Timişoara (1996) și al
orașelor Comloş (1997) şi Vulcan (1997).
BREBAN, NICOLAE
(n. 1 februarie 1934, Baia Mare), scriitor
Membru titular – 14 ianuarie 2009
(membru corespondent – 24 octombrie 1997)
A urmat
şcoala primară şi liceul la
Lugoj
, fiind exmatriculat în ultima clasă din ca-
uza originii sale sociale (provenea dintr-o fami-
lie de preoți greco-catolici). A absolvit în 1952,
la cursuri fără frecvență, Liceul „Oltea Doamna”
din Oradea, după ce se angajase ca funcționar
în oraș. A intenționat să se înscrie la Politehnică,
fiind nevoit să intre mai întâi ca ucenic la Uzinele
„23 August” din București. În 1953 s-a înscris la
Facultatea de Filosofie din Bucureşti, fiind dat
însă afară după șase luni. La insistențele tatălui
său, s-a înscris din nou la Facultatea de Filosofie,
dar, îmbolnăvindu-se de un reumatism poliar-
ticular, a fost nevoit să-și întrerupă studiile. În
1956 a devenit student la limba germană la
Facultatea de Filologie din Cluj, pe care a aban-
donat-o după numai un an. Și-a făcut debutul
literar cu schița
Doamna din vis
la revista „Viața
studențească” (1957). În 1961 a publicat schițe
și nuvele în „Gazeta literară” (
Hoțul
,
Tinerețe
,
Vichenție
,
Buzuilă
), în „Luceafărul” (
Noapte albă
,
Uimitor, foarte uimitor
) și în „Scrisul bănățean”
(
Roșcovana
). Debutul său editorial a avut loc în
1965 cu romanul
Francisca
, distins cuPremiul „Ion
Creangă” al Academiei Române. Au urmat apoi
romanele:
În absenţa stăpânilor
(1966);
Animale
bolnave
(1968), roman premiat de Uniunea
Scriitorilor;
Îngerul de gips
(1973);
Bunavestire
(1977), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor;
Don Juan
(1981);
Drumul la zid
(1984);
Pândă
şi seducţie
(1991); trilogia
Amfitrion
(I.
Demonii
mărunţi
; II.
Procuratorii
; III.
Alberta
) (1994), dis-
tins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România
și cu Premiul Uniunii Scriitorilor din Republica
Moldova;
Ziua şi noaptea
(1998);
Voința de putere
(2001);
Puterea nevăzută
(2004); vol. de nuvele