229 / 414
229
ANTON, IOAN M.
(18 iulie 1924, Vintere, com. Holod, jud. Bihor –
12 aprilie 2011,
Timișoara
), inginer.
Membru titular – 1 martie 1974 (membru
corespondent – 21 martie 1963)
Vicepreşedinte cu delegaţie de preşedinte
(25 decembrie 1981 – 13 noiembrie 1984) și
vicepreşedinte al Academiei Române (1 martie
1974 – 2 februarie 1990)
Studii secundare la Liceul „Samuil Vulcan”
din Beiuş şi superioare la
Şcoala Politehnică
Timişoara
(1943–1948). A obţinut titlul de doc-
tor în ştiinţe tehnice în 1961, iar în 1972 pe cel de
doctor docent. Specializarea şi-a continuat-o în
S.U.A., Marea Britanie, U.R.S.S. şi Cehoslovacia.
A fost asistent universitar (1949-1950), şef de
lucrări (1950-1951), conferenţiar (1951‑1962),
profesor activ (1962-1990) şi consultant (din
1990) la
Politehnica din Timişoara
. La Institutul
Politehnic din Timişoara a ocupat funcţiile de
şef de catedră (1962-1973, 1982-1990); pro-
decan (1951-1953); decan la Facultatea de
Mecanică (1961-1963); prorector (1963-1966)
şi rector (1971-1981). A fost cercetător la
Baza
de Cercetări Ştiinţifice din Timişoara
aparţi-
nând Academiei Române, precum şi director al
Centrului de Cercetări Ştiinţifice
, în prezent
Centrul de Cercetări Tehnice, Fundamentale
şi Avansate
(1970–2009); membru în colegiile
de redacţie ale unor reviste din ţară şi de pes-
te hotare („Magnitnaia ghidrodinamika”, Riga)
(1986-2000).
A susţinut o intensă activitate didactică la
Institutul Politehnic din Timişoara (1949-1990),
în domeniile maşinilor hidraulice şi cavitaţiei,
care a fost dublată de o amplă şi valoroasă muncă
de cercetare ştiinţifică în domeniile: hidrodinami-
ca reţelelor de profile, a turbomaşinilor, cavitaţi-
ei, lichidelor magnetice şi turbinelor de vânt.
Dintre cele mai valoroase rezultate, multe origi-
nale, menţionăm doar câteva: noi relaţii de calcul
a coeficienţilor de cavitaţie, definirea curbelor in-
terioare şi exterioare de cavitaţie la turbine, pom-
pe şi reţele de profile. Unice în literatura de spe-
cialitate sunt relaţiile efectelor de scară energetice
şi cavitaţionale. Principalele rezultate au fost pu-
blicate în 262 de articole şi şapte monografii şi
tratate, dintre care:
Încercarea maşinilor hidrauli-
ce şi pneumatice
(1959, în colab.);
Turbine hidrau-
lice
;
Cavitaţia
(2 vol., 1984-1985);
Hidrodinamica
turbinelor şi pompelor bulb şi turbinelor-pompe
bulb
(1988, în colab.);
Energetic and Cavitational
Scale-up Effect in Hydraulic Turbines
(2002). A
fost redactor responsabil la 18 volume ale unor
conferinţe pe care le-a organizat ca preşedinte. A
fost autor sau coautor la şapte invenţii brevetate
de OSIM. Ca activitate tehnică menţionăm: stu-
diul, proiectarea şi încercarea turbinelor axiale
de pe Bistriţa, Argeş şi Olt şi a rotoarelor turbine-
lor de la Complexul hidroenergetic Porţile de Fier
I. A fost vicepreşedinte al Consiliului știinţific şi al
Comisiei de recepţie a Complexului hidroenerge-
tic şi de navigaţie de la Porţile de Fier I. Membru
al Academiei Europene de Ştiinţe şi Arte de la
Salzburg.
Doctor honoris causa
al Universităţii de
Construcţii din Bucureşti (1997) şi Universităţii
Politehnica din Timişoara (1999). A fost distins
cu Premiul de Stat (1953), Premiul „Aurel Vlaicu”
al Academiei Române (1961), Ordinul Naţional
„Meritul Ştiinţific” cls. I (1970), Ordinul Naţional
„Pentru Merit” în grad de Mare Ofiţer (2000),
Premiul „Opera Omnia” conferit de Consiliul
Național al Cercetării Științifice din Învățământul
Superior (2009).
AVRAM, CONSTANTIN N.
(19 februarie 1911, Ciumaşi, jud. Bacău –
20 februarie 1987,
Timişoara
), inginer
Membru corespondent – 21 martie 1963
După absolvirea Liceului „Ferdinand I”
din Bacău, a urmat Şcoala Pregătitoare de Ofiţeri