155 / 350
154
Cenad
5
(1567–1579), defterele publicate de A. Velics – E. Kammerer
6
, documentele
editate de I. Karácson
7
, L. Fekete
8
şi în registrul inedit al kadiului de Caransebeş şi
Lugoj (1673–1675)
9
. Totodată hărţile întocmite de S. Marki
10
, S. Borovszky
11
,
L. Böhm
12
, Gy. Káldy-Nagy
13
, P. Engel
14
au contribuit la precizarea unor aspecte
ale peisajului antropogeografic atât din a doua jumătate a veacului al XVI-lea cât şi
din a doua jumătate a secolului următor din unităţi administrativ-militare şi zone
geografice distincte ale vilayetului Timişoara. Este vorba în primul rând de zona
geografică în care s-a format sandjakul Timişoara după 1552. În ceea ce priveşte
însă cercetarea aşezărilor omeneşti din a doua jumătate a secolului al XVII-lea,
aceasta se concentrează deopotrivă asupra câmpiei dintre Lipova – Arad – Cenad
ca zonă istorico-geografică şi asupra Banatului Caransebeşului şi Lugojului, unitate
distinctă din punct de vedere administrativ-teritorial, care i-a aparţinut principatului
autonom al Transilvaniei până în anul 1658.
Deosebirile prin care se disting şi se separă zonele amintite sunt determinate
în mod firesc de raportul de interdependenţă stabilit între factorii geografici şi
istorici, precum şi de efectele acestui raport asupra distribuirii şi evoluţiei aşeză-
rilor omeneşti. Fără îndoială că direcţia, durata, fazele şi etapele de cucerire
treptată a Banatului
15
şi a unor părţi din fostele comitate Arad şi Cenad de către
statul otoman au depins mai cu seamă de factorii geografici, adică de o anumită
unitate geografică a regiunilor menţionate
16
, respectiv de formele morfologice de
teren şi sistem hidrografic şi, în strânsă legătură cu ei, de căile de comunicaţie:
drumuri şi vaduri.
Datele extrase din registrele de recensământ delimitează cu precizie, în
funcţie de formele morfologice de teren şi sistem hidrografic, teritoriile încorporate
5
Gy. Káldy-Nagy,
A Csanádi szandzsák 1567. és 1579. évi összeirása
, Szeged, 2000.
6
A. Velics – E. Kammerer,
Magyarországi török kincstári defterek
, vol. I–II, Budapesta,
1886–1890.
7
I. Karácson,
Török-Magyar Oklevéltár 1533–1789
, ed. L. Thalloczy, J. Krecsmarik, Gy. Szekfü,
Budapesta, 1914.
8
L. Fekete,
A Berlini és Drezdai gyüjtemények török leveltári anyaga
în „Levéltári Közlemények”,
vol. VI–VII, 1928–1929.
9
Biblioteca Academiei Maghiare de Ştiinţe, Budapesta (
MTA Könyvtára
)
Keleti gyüjtemény,
Török Kéziratók Qu.62.
10
Vezi hărţile publicate de S. Márki în monografia sa
Aradmegye és Arad szabad királyi város
története
, vol. II–1, II–2, Arad, 1892, 1895.
11
Vezi hărţile publicate de S. Borovszky în monografiile
Temesvármegye
, vol. I–II, Budapesta, f.a.;
Csanád vármegye története
, vol. I–II, Budapesta, 1896–1897;
Torontál vármegye története
, vol. I–II,
Budapesta, f.a.
12
L. Böhm,
Geschichte des Temeser Banats
, vol. I–II, Leipzig, 1861.
13
Vezi harta sandjakului Gyula concepută de A. Csipes şi întocmită de A. Svecz în 1982 şi
harta sandjakului Cenad, concepută şi întocmită de M. Kratochwill, publicate ca anexele recesămin-
telor din anii 1567 şi 1579 ale sandjakurilor amintite.
14
P. Engel,
op. cit.
, harta sandjakurilor Timişoara şi Moldova concepută de autor şi întocmită
de M. Kratochwill.
15
C. Bulgaru-Feneşan,
Problema instaurării dominaţiei otomane asupra Banatului Lugojului
şi Caransebeşului
în „Banatica”, 1977, p. 223–225.
16
Vezi Şt. Manciulea,
Sate şi sălaşuri din Câmpia Tisei
, extras din „Buletinul S.R.R. de Geografie”,
vol. I, 1932, p. 12.