156 / 350
155
în 1552 în sandjakul Timişoara. Acestea corespund, din punct de vedere geografic,
treptelor principale de relief reprezentate de:
I. – o parte a Dealurilor Vestice, situată sub Munţii Poiana Ruscă, pe interflu-
viul dintre Mureş şi Bega şi pe stânga Timişului. Această formă de relief cu aspect
de treaptă piemontană, străbătută de văi principale, puternic adâncite şi foarte largi,
include Dealurile Pogănişului, Dealurile Surducului alcătuite la rândul lor din
Dealurile Lugojului, pintenul cristalin al Surducului şi Dealurile dintre Fârdea şi
Româneşti ca extremitate răsăriteană, Dealurile Frăgulii, parţial Dealurile Lipovei
şi o mică parte din Dealurile Doclinului. De altminteri Dealurile dintre Fârdea şi
Româneşti sunt formate din culmi şi depresiuni numite după localităţile amintite,
situate paralel cu munţii. Totodată, la poalele munceilor Poiana Ruscă se află
depresiunile Gladna, Zolt şi Tomeşti
17
.
II. – câmpia, care ocupă ponderea cea mai mare în cuprinsul sandjakului
Timişoara. În funcţie de morfologia şi de proprietăţile sale fizico-geografice, ea
cuprinde o serie de unităţi şi subunităţi:
1. Câmpia înaltă subcolinară reprezentată de:
a) Câmpia Vingăi între Mureş, Bega, Dealurile Lipovei şi Câmpia
Torontalului.
b) Câmpia Gătaiei, care flanchează spre vest Dealurile Pogănişului,
Doclinului şi Munceii Arinişului.
c) Câmpia Făgetului, situată pe partea stângă a râului Bega şi alcătuită din
terasele sale inferioare, extinse la poala Dealurilor Surducului caracteri-
zată prin soluri fertile
18
.
2. Câmpia joasă, treapta cea mai coborâtă a Câmpiei Mureşului, alcătuită în
sandjakul Timişoara din Câmpia Torontalului şi Câmpia Timişului, unităţi distincte
prin particularităţile lor fizico-geografice specifice. Câmpia Toronalului ocupă
partea de la nord de linia Jimbolia – Cărpiniş, împărţită în trei compartimente de
vechile cursuri ale Mureşului: Aranca şi Galaţca. Între cursul Mureşului şi Aranca
se află o zonă mlăştinoasă joasă, între Aranca şi Galaţca câmpia are ca axă un grind
vechi al Mureşului, în timp ce câmpul de la sud-est de Galaţca prezintă o înclinare
de la nord la sud, suprafaţa sa netedă datorându-se lipsei de ape curgătoare. De
asemenea, fertilitatea bună a solurilor, precum şi alte condiţii favorabile, explică
apariţia aşezărilor omeneşti
19
.
Câmpia Timişului acoperă toată zona definită de coborârea treptată a scoarţei
terestre în bazinele sedimentare (subzistenţă), situată pe cursul inferior al râurilor
Timiş, Bega, Bârzava şi Moraviţa. În partea sa de nord, în câmpia de divagare a
Begăi, au fost multe mlaştini, aşa după cum numărul mare de lacuri şi cursuri
părăsite ale Timişului, situate între Timiş şi Bârzava, este caracteristic pentru
geografia fizică a
sandjakului
Timişoara. Astfel, în regiunea sa de sud, cunoscută
sub denumirea de Câmpia Moraviţei, inundaţiile dese s-au aflat în strânsă legătură
17
V. Ardelean, I. Zăvoranu,
Judeţul Timiş
, Timişoara, 1979, p. 17–22;
Geografia judeţului
Timiş
,
Prezentare cartografică
, vol. I, Timişoara, 1974, p. 11, harta reliefului, p. 13.
18
V. Ardelean, I. Zăvoranu,
op. cit.
, p. 23–25.
19
Ibidem
, p. 26.