331 / 530
330
tezaur de 250 de denari (de secolele II–III şi 12 monede de aur de la împăraţi din
secolul IV –neprecizaţi
1743
;
Unip
(
jud. Timiş
) –
în anul 1900 s-a descoperit un
tezaur format din 95 de piese de bronz de scol IV
1744
;
Vracev Gaj
(
Serbia
), tezaur
monetar din secolul IV cu 111 monede de bronz
1745
,
Vârşet
(
Serbia
), în mai multe
puncte ale oraşului s-au descoperit un număr presupus de 3000 de monede, păstrate
actualmente mult mai puţine
1746
;
Zrenjanin
(
Serbia
), tezaur descoperit în anul
1845 într-un recipient cu cca. 1000 de monete din epoca constantiniană
1747
.
Numărul mare de acumulări monetare sub formă unor mici depozite sau
tezaure descoperite în zona de câmpie a Banatului antic prezintă câteva particularităţi
interesante. Şi anume, se observă cazuri este adevărat, puţine de acumulări care
încep din secolele precedente, dar în majoritatea descoperirilor predomină
acumulările
formate în secolul IV spre mijlocul secolului
, ceea ce corespunde dinastiei
constantiniene, în bună parte (fig. 89).
În bună măsură, majoritatea covârşitoare a monedelor o formează cele
de
bronz
, folosite ca monedă de schimb cotidiană, ceea ce sugerează încă existenţa
unor relaţii economice bazate pe monedă în mediu barbar respectiv.
Ele se găsesc dispuse în jurul centrului de la Vârşeţ, dar şi de-a lungul
malului de nord al Dunării. Centrele monetare emitente care aprovizionează aceste
acumulări provin cu deosebire din monetăriile imperiale de la
Siscia
şi
Tessalonic
,
alături de care apar câteva oficine din vestul Imperiului Aquileia, Roma, Treveri etc.,
dar şi din estul Imperiului de la
Constantinopol
,
Heracleea
,
Cyzicus
,
Antiochia
etc.
Monedele de argint şi aur
adunate în scop de tezaurizare sunt reduse numeric
prezente doar în câteva tezaure cităm selectiv: Denta, Borča Ramna, Starčevo, care
sunt centre dispuse înspre interiorul teritoriului bănăţean.
Acumulările monetare tezaurizate constatate în faţa Moesiei Prima puteau
face parte din posibile prăzi de jaf întreprinse în Imperiu de populaţia nord-
dunăreană sau reprezintă posibilitatea adunării unor sume masive ca urmare a
angajării în trupele romane ale Imperiului, părere exprimată mai recent. Poate fi
luată în considerare şi posibilitatea primirii unor
daruri
sau
subsidia
acordate de
romani barbarilor (ne referim la monedele de aur prezente în anumite acumulări de
tezaur); sau
schimburi economice regulate între provincie şi barbaricum.
În acelaşi timp, se cuvine a menţiona şi prezenţa unui număr relativ important
de monede descoperite izolat în
preajma unor aşezări rurale
datate în epocă.
Numărul chiar redus numeric exemplifică tocmai prezenţa romană în viaţa comuni-
tăţilor respective. Ele apar mai des în apropierea liniei Dunării şi pe măsura intrării
în spaţiul Banatului spre nord sunt reduse ca număr. Citam selectiv: Alibunar
1748
,
Glogonj, Izbişte, Vârşeţ Banatska Palanka
1749
, Greoni, Pojejena, Moldova Veche,
1743
Suciu 2000, p. 174.
1744
Protase 2000, p. 253.
1745
Inedit Muzeul din Vârseţ
1746
Suciu 2000, p. 177; Bakić 2012, p. 209.
1747
Bakić 2012, p. 209.
1748
Trifunović 1990, p. 101.
1749
Dautova-Rusevljan 1990, p. 87–88.