Istoria Banatului Antichitatea

311 / 530

310
Vârşeţ (Serbia). Pe teritoriul aşezării nu a fost identificată până în prezent
nici o fortificaţie romană. M. Ðorđević presupune această posibilitate pe baza în
principal a descoperirii unor ştampile romane târzii ale legiunii a VII Claudia aflate
sub comanda unui praepositus numit Mucatra1626. Înclinăm să-i dăm dreptate,
întrucât o astfel de structură militară trebuie să fi existat din perioada precedentă,
dependentă de valul median limitrof liniei defensive Lederata –Tibiscum,lângă care
era poziţionată.
Pojejena (jud. Caraş-Severin). În epoca romană târzie a fost folosită vechea
cetate romană amplasată pe o terasă înaltă în faţa Dunării, la cca. 800–1000 m de
mal. Castrul cu incintă de piatră, din secolul II, avea dimensiunile de 148 × 185 m
şi a fost utilizat ca baza logistică de aprovizionare a castrelor din acest sector,
asemenea amenajări de la Porečka Reka, după ultimele opinii1627. Ştampile târzii
ale legiunii a VII-a Claudia C(uppis) descoperite în castru au fost atribuite epocii
romane târzii. Datarea târzie este asigurată de un număr important de monede
constantiniene1628.
Moldova Noua (jud. Caraş-Severin) (?). Pe teren nu a fost descoperită nici
o fortificaţie romană târzie. Dacă ea va fi existat, ar trebui localizată undeva în
zona portului de astăzi. L. Böhm menţionează posibilitatea unei fortificaţii antice;
date concrete nu există1629. Indirect, pentru aceasta pledează exploatările antice de
cupru, fier şi alte metale cunoscute în epocă, alături de numărul mare de descoperiri
de tezaure monetare din secolul IV.
Gornea (Căuniţa de Jos, punctul Cetate – jud. Caraş-Severin). Fortificaţia a
fost cercetată de către N. Gudea prin săpături de salvare în anii 1968–1969. Cetatea
de tip quadriburgium cu dimensiunile de 41,50 × 41,50 m, prezintă un zid de
incintă masiv executat din blocuri de carieră, intercalate cu rânduri de cărămidă (lat
de 1,50 m). Poarta de sud este poarta de acces în cetate. Ea avea o lăţime de 5,00 m,
întărită cu două turnuri dreptunghiulare, cu dimensiunile de 3,65 × 9,15 m. Lipseşte
sistemul defensiv exterior (fig. 61 a, b).
Unităţile militare care staţionau erau formate detaşamente din legiunea a VII-a
Claudia. O ştampilă a legiunii a VII-a Claudia sub comanda unui praepositus
Bubalus datează din timpul lui Diocletianus – Constantinus I /S(ub) c(ura) BUBALI
P(rae)P(ositi LEG(io) V[II CL(audia)?]MVIT/1630. Pe un alt tip de ştampilă apare
numele unui praepositus Italicus /EQ(uites) Saci (ttari) (S(ub) C(ura) ITALICI
P(rae)P(ositi), cu o datare mai târzie1631. O ştampila identică fiind descoperită la
Viminacium sugerează posibilitatea aducerii unui detaşament din această unitate1632.
Datarea cetăţii s-a realizat, în bună măsură, pe baza monedelor romane târzii
descoperite cu ocazia cercetărilor în număr de 107 piese. Conform distribuţiei lor,
1626 Ðorđević 1996, p. 132.
1627 Gudea, Bozu, 1979, p. 181–184; Benea 1996, p. 74; Bondoc, 2009, p. 44–45; Băjenaru 2010,
passim; Madgearu 2011, p. 46.
1628 Benea 1996, p. 74.
1629 Böhm 1880, p. 9.
1630 Benea 1996, p. 76–79; Băjenaru 2010, p. 96.
1631 Benea 1996 p. 76–77.
1632 Benea 1996 p. 77.