308 / 530
307
abandonate
1613
. Ne referim în principal la o situaţie de pe Rin, unde împăratul
Probus a încercat organizarea unui
Vorland
cu garnizoane militare înzestrate cu
cele necesare
1614
, menit să apere populaţia barbară care locuia în acel areal în
schimbul unui tribut în natură.
Resursele Daciei privesc tocmai acele segmente ale economiei romane care
intraseră în provinciile sud-dunărene într-o decădere totală datorită atacurilor
barbare. Este vorba de extracţia metalelor, important fiind mai ales fierul pentru
armată dar şi în viaţa cotidiană.
*
Banatul antic
în momentul abandonării provinciei Dacia a fost într-o situaţie
specială. Pe o parte, Imperiul roman dorea controlul militar asupra malului de nord
al Dunării şi, ca urmarea a acestui fapt, sunt dovezi certe ale folosirii unor fortificaţii
mai vechi (precum Pojejena, Mehadia,
Drobeta
) sau construirea altora noi, tipice
Tetrarhiei, denumite
quadriburgia
(Pancevo, Gornea,
Dierna
, Hinova
,
Puţinei). Cât
de mult înaintează spre interior aceste fortificaţii şi prin aceasta implicit stăpânirea
romană acest lucru nu este prea bine precizat şi clar în literatura de specialitate
românească.
Pe de altă parte, în interiorul teritoriului bănăţean nu putem spune că
dispar limitele stabilite de valul median între zona de câmpie şi cea de munte, dar
apare evidentă
încercarea
de a trece înspre fostul areal al provinciei, mai bogat în
resurse metalifere, de care se simţea o mare nevoie în aceea vreme. Poate ca aşa ar
trebuie explicat şi afluxul masiv de aşezări locale care îşi încep existenţa spre
sfârşitul secolului III şi continuă în secolul următor, având ca activitate principală
extracţia şi reducerea minereului de fier
.
Posibil în această „retragere” spre zona de munte a Banatului trebuie privită
apariţia unei aşezări rurale de olari la Grădinari
1615
. Descoperirea unei monede doar
din prima jumătate a secolului III (Gordianus III) alături de alte trei dinspre sfârşitul
secolului III şi secolul IV (Claudius II, Constantius II (2), sugerează acest lucru.
Aceasta situaţie a fost determinată şi de presiunea unor triburi de
populaţie
sarmatică
care încercau să se salveze, din câmpia dintre Tisa şi Dunăre, de apariţia
unor noi triburi germanice care înaintau spre sud. Aşa văzute lucrurile, teritoriul
Banatului antic reprezenta un spaţiu geografic în care, însă, controlul militar roman
limitrof Dunării, realizat prin structuri militare, trebuie să se fi impus asupra
interiorul arealului în discuţie.
Sub aspect etnic, în perioada ultimelor două decenii ale secolului III şi în
secolul IV, avem de a face cu un amestec de populaţie:
de sorginte daco-romană,
daci liberi, sarmaţi iazigi, celto-pannoni
, ultimele trei provenind din arealul de câmpie.
Acest amestec etnic de populaţie aflat în preajma lumii romane şi în contact direct
cu aceasta, a păstrat legături economice, politice, spirituale regulate, care i-au asigurat
supravieţuirea.
1613
Sommer 2011, p. 137–180.
1614
SHA,
Vita Probi
13; Benea 1996, p. 30–31.
1615
Bozu 1990, p. 147–158.