304 / 530
303
căruia, vandalii s-au obligat să se retragă în
barbaricum
pentru a
nu
fi un pericol
spre Pannonia, dar au fost obligaţi să ofere un număr de 2000 de călăreţi pentru
armata romană
1595
.
C. C. Petolescu aduce în sprijinul datării acestui eveniment două inscripţii,
una provenind de la
Salona
(Dalmaţia) şi a doua de la Orléans (Gallia), unde
Aurelianus apare menţionat având epitetul imperial de
Dacicus
1596
,
ceea ce ar
indica faptul că un eveniment, poate după cel cu vandalii, a avut loc undeva în zona
Crişanei, la est de Tisa. Nu rezultă că acest eveniment a avut o relaţie directă cu
provincia Dacia.
Un alt atac, de data aceasta gotic, se produce în anul 272, în zona de răsărit a
Dunării de Jos, unde vor fi surprinşi de armata de campanie a lui Aurelian, aflată în
drum spre Palmyra. În urma acestei victorii din 24 iunie 272, Aurelianus primeşte
epitetul imperial de
Gothicus Maximus
1597
. Conform informaţiei din
SHA, Vita Divi
Aureliani, 22,2
împăratul însuşi a ucis pe conducătorul goţilor numit
Canabas
sau
Cannabaudes
împreună cu 5000 de oameni
1598
. Această victorie romană a liniştit
pentru o vreme seminţie barbară.
În anul 272, Aurelianus respinge un atac carpic şi în urma acestei victorii
primeşte titlul de
Carpicus Maximus
1599
.
Bătălia ar fi avut loc undeva în sudul
Dobrogei de astăzi, în apropiere de Durostorum, după cum rezultă dintr-o inscripţie
întregită deocamdată destul de confuz
1600
.
Bătălia ar fi avut loc într-un loc aflat
între două localităţi: …
Ca-
sau
Que?]rsium şi Sucidava
1601
.
Este adevărat că titlul
este acordat în octombrie anul 273
1602
, ceea ce ar susţine datarea evenimentului în
apropierea acestei date.
Factorul principal
în jurul căruia era polarizată întreaga politică romană din
ultimele decenii ale secolului al III-lea, viza
stabilitatea internă a Imperiului şi
liniştea la graniţele statului roman
, în condiţiile în care atacurile – mai ales ale
goţilor aliaţi cu carpii – aveau loc periodic şi la intervale mici de timp. În bună
măsură, victoriile obţinute de Claudius II şi Aurelian în zona Dunării de Jos au
pacificat oarecum neamurile barbare aşa încât pe durata campaniei lui Aurelian
împotriva regatului Palmyrei, în Orient, provinciile din această regiune nu a fost
tulburate de evenimente militare de amploare.
Izvoarele literare romane târzii:
Aurelius Victor, Eutropius, Rufus Festus,
Historia Augusta, Orosius, Iordanes
sunt sursele antice privitoare la retragerea
romană din Dacia. Ele menţionează în texte aproape identice părăsirea Daciei de
către romani, prin armata şi provincialii care au fost strămutaţi la sud de Dunăre
1595
Madgearu 2011, p. 25, nota 73, cu bibliografia respectivă.
1596
Petolescu 2000, p. 308–309.
1597
Madgearu 2011, p. 26, nota 77 cu bibliografia aferentă.
1598
Madgearu 2011, p. 26.
1599
SHA,
Divus Aurelianus
, 30, 4, Al. Madgearu 2011, p. 27 avansează ipoteza că evenimentul a
avut loc în anul 273.
1600
CIL, III, 12456.
1601
Madgearu 2011, p. 27, cu bibliografia, notele 85–86.
1602
Madgearu 2011, p. 27–28.