Istoria Banatului Antichitatea

305 / 530

304
între cele două provincii Moesia1603. Ele au fost analizate – după cum menţionam
mai sus – sub cele mai diferite aspecte1604. Pierderea provinciei nord-dunărene a
fost privită probabil ca o pierdere temporară. Problemele cu adevărat dificil de
explicat prezintă două aspecte: unul cu caracter general şi un altul special.
Informaţiile cu caracter general legate de evenimentul major care priveşte
retragerea oficialităţilor romane din Dacia au fost atribuite împăraţilor Gallienus şi
Aurelianus. Nu revenim asupra discuţiilor în acest sens relatate de mai multe ori pe
parcursul lucrării noastre. Cercetările au demonstrat că acest eveniment a avut loc
în vremea ultimului împărat, Aurelianus. Asupra momentului exact al părăsirii
oficiale a provinciei nord-dunărene în anii 271 sau 274/275, ultima opinie avansată
de prof. A. Bodor este corectă. Pe baza reanalizării surselor literare, Andras Bodor
a demonstrat convingător că acest eveniment a avut loc spre sfârşitul domniei lui
împăratului Aurelianus, respectiv în anii 274/2751605.
În anul 275, după înapoierea din Orient a armatei romane şi vizita în Illyricum,
Aurelian a decis abandonarea provinciei Dacia, prin crearea unei noi provincii cu
acelaşi nume, Dacia, între cele două provincii sud-dunărene Moesia Superior şi
Moesia Inferior.
Cel de al doilea aspect, cel special, referitor la abandonarea Daciei de către
romani priveşte situaţia teritoriului nord-dunărean după acest eveniment. Discuţiile
purtate în literatura de specialitate românească şi străină legate de retragerea
armatei şi a provincialilor la sud de Dunăre amintită în unele izvoare antice (SHA,
Vita Divi Aureliani, 39) a creat o întreagă literatură asupra vidului de populaţie
rămas în spaţiul fostei provincii Dacia, astfel încât a oferit un spaţiu pe care orice
populaţie barbară limitrofă s-a putut stabili. În primul rând, ar fi vorba despre goţi
pentru interiorul fostei provinciei, iar pentru segmentul sud-vestul Daciei ar fi
vorba de către sarmaţii iazigi1606.
De fapt, dintre izvoarele literare, care amintesc de o strămutare a populaţiei
civile trebuie menţionat Eutropius, 8,5,1 prin Romanos ex urbibus et agris Daciae
in media Moesia collocavit appelavique eam Daciam…; şi SHA, Vita Divi
Aureliani 37: exercitu et provincialibus reliquit… Ambele informaţii afirmă retragerea
populaţiei civile şi stabilirea ei în spaţiul nou creat între cele două provincii moesice,
a Daciei sud-dunărene.
Asupra retragerii organizate de Aurelian care viza şi populaţia civilă de pe
teritoriul fostei provincii Dacia, informaţiile cele mai concludente sunt oferite de
mai multe descoperiri arheologice. Fortificaţiile romane abandonate nu prezintă
urme de incendiere, cum ar fi fost firesc în condiţiile în care romanii s-ar fi retras
dintr-un teritoriu dat. În mediul civil, atât pe teritoriul oraşelor antice, dar şi în cel
rural, al fostei provincii Dacia, nu se constată urme de violenţă. Folosirea clădirilor,
deşi în spaţii mai restrânse a fost observată în bună măsură la Porolissum,
1603 Europius, 8, 5, 1; Rufius Festus 8, 4; Iordanes, Getica , 217; SHA, Vita Divi Aureliani , 39.
1604 Vezi Benea 1996, p. 27.
1605 Bodor 1973, p. 29–40.
1606 Chryssos 1992, p. 175–191; vezi întreaga discuţie la noi, Benea 1996, p. 15–41; apoi
recent la Madgearu 2011, p. 13–30.