299 / 530
298
ritualuri funerare
1581
. Ele s-au folosit pentru depuneri de ofrande în inventarul
anumitor morminte, dar apar şi în arealul unor aşezări.
*
Prezenţa pe teritoriul Banatului antic a două forme de existenţă – una
integrată Imperiului Roman ca parte componentă a provinciei Dacia şi o alta
reprezentând
barbaricum-
ul
s-a
caracterizat prin două perioade distincte: prima din
secolul II până spre sfârşitul veacului, când romanii nu au permis stabilirea unor
comunităţi în spaţiul până la Tisa şi o a doua, în care în vremea lui Commodus,
sunt aduse comunităţi de daci liberi din
barbaricum
1582
, care vor forma un habitat
rural caracterizat prin aşezări rurale.
Relaţiile spirituale între aceste spaţii constituie o problematică de studiu
importantă, neluată în atenţie încă în mod corespunzător. Este adevărat că nici
descoperirile nu avantajează încă o astfel de cercetare.
În segmentul de provincie romană prezenţa unor unităţi militare urmate de
populaţia civilă
care au format mai apoi vici militari cunoscuţi prin cercetări
arheologice, formează componenta cea mai importantă a spaţiului în discuţie. Ele
reprezintă eşantioane de populaţie amestecată, venită din provinciile de unde s-au
deplasat, în principal, trupele auxiliare stabilite în Dacia.
Dacă ar fi să luăm ca
studiu de caz
,
vicus
-ul militar de la
Tibiscum
, s-ar
putea observa ca la început, odată cu venirea lui cohors I Thracum sagittariorum în
castru mic (II/1,2), populaţia stabilită în locuinţele de lemn nu apare prea mult,
aproape deloc menţionată epigrafic. Relativ recent însă, cercetările efectuate în
vicus
la clădirile X, XI au identificat în etapele de locuire din lemn, ceramică tipică
norico-pannonice
caracterizată printr-o ceramică lucrată cu mâna, având un tip de
vas specific descoperit fragmentar (
Dreifussschale
). O descoperire chiar recentă,
încă inedită, din anul 2010, a permis dezvelirea parţială a unei barăci din bârne de
lemn construită la vest de castru mic (din faza II, deci epoca Hadrian-Antoninus
Pius) având ca inventar tot fragmente de ceramică norico-pannonică. Ca atare,
acesta ar reprezenta primul grup de populaţie civilă, la care se adaugă, la scurt timp,
un grup de
palmyreni
ce însoţeau unitatea de arcaşi adusă de împăratul Hadrian
imediat în anul 118
1583
. Cât de mare a fost comunitatea palmyreniană civilă este
greu de apreciat, dar înspre mijlocul II, ea se manifestă prin numeroase monumente
1581
Benea 1995–1996, p. 373 descoperirea provine din aşezarea de la Timişoara–Freidorf. O a
doua piesă a fost găsită lângă cuptorul de olar. Piesa era decorată cu cercuri concentrice (Mare 2011,
p. 49, nota 73). În anul 2006 a fost găsit un al treilea fragment decorat cu cerculeţe incizate. Ele
aparţin primului nivel de locuire al aşezării databil spre sfărşitul secolului II – secolul III (Mare
et al
.,
2011, p. 49), mai nou Lavinia Grumeza, 2016, p. 67–106 prezintă mai multe piese constatate însă în
secolele III–IV, în opinia autoarei.
1582
Vezi mai sus. cap. III/1.
1583
Atestat epigrafic în anul 120, vezi mai sus cap. IV.